Am citit cu sporită atenție cele două articole apărute în revista de cultură ,,Ateneu”, nr. 623-624, iulie-august 2021, sub semnătura domnului Adrian Jicu și a domnului profesor universitar Ioan Dănilă, Universitatea ,,Vasile Alecsandri”din Bacău, cu referire la problematica și controversata dată a nașterii bardului de la Micești. Dumnealor se situează pe poziții diferite. Plecând de la inexistența unui regim clar al documentelor în primele decenii ale secolului al XIX-lea, de la modul defectuos de eliberare a actelor pe vremuri și considerând că mărturia de mitrică descoperită în Arhivele Statului din Iași de Gheorghe Ungureanu cu data iulie 1835 nu reprezintă de facto un act de naștere și deci nu ar trebui luată în seamă. Domnul Adrian Jicu este de părere că data de naștere cea corectă este cea declarată de însuși poetul Vasile Alecsandri, 21 iulie 1821. În partea a doua a articolului, domnul Adrian Jicu scrie despre un Vasile Alecsandri ,,demodat”, a cărui operă, aproape în totalitate, cu mici excepții, nu face față sub raport estetic. După modesta noastră opinie, a raporta valorile scriitoricești ulterioare, moderne, la valoarea operei lui Vasile Alecsandri este o eroare. Vasile Alecsandri, deschizător de drumuri în literatura română și întemeietorul unor genuri și specii literare, poate fi judecat în funcție de timpul în care a trăit și de multitudinea preocupărilor sale. El rămâne scriitorul care ilustrează epoca în care a trăit, perioada organizării moderne a statului român și a formării națiunii române. Titu Maiorescu înmănunchează mai bine decât oricare altul meritele bardului național, în finalul studiului său, ,,Poeți și critici” (1886). Este cazul să reflectăm cu cea mai mare stăruință asupra cugetării lui Liviu Rebreanu despre modernism: ,,Adevăratul, prețiosul modernism înseamnă râvna de a produce valori estetice îmbrăcate în spiritul timpului, dar cu un nivel mai înalt decât al epocii precedente. Adevăratul artist trebuie să-și însușească organic tot ce s-a produs valoros în domeniul său până la dânsul și să adauge în plus ceea ce el are”. Privind data nașterii lui Vasile Alecsandri, domnul profesor universitar Ioan Dănilă este de altă părere. Face recurs la documentul despre care am amintit, mărturia de mitrică descoperită în Arhivele Statului din Iași de Gheorghe Ungureanu, act care ,,elimină orice tăgadă”. După ce vine cu argumente palpabile, evidente, domnul profesor universitar Ioan Dănilă prezintă toate lucrările în care este consemnată, ca fiind corectă, data nașterii din documentul mai sus amintit- 14 iunie 1818: istorii literare, cursuri universitare, dicționare, monografii, antologii, manuale, publicații. La argumentele aduse în susținerea datei de 14 iunie 1818, ținem să aduăgăm și noi unul.
În cartea ,,Vasile Alecsandri- Scrieri și însemnări”, ediție îngrijită, note și indici de Marta Anineanu, Editura pentru literatură, București, 1964, în capitolul ,,Addenda”, pagina 247, la subsolul paginii, găsim următoarea consemnare: ,,În ,,Suvenire”( Bibl. Acad. R.P.R., ms. rom. 822, f, 2) Vasile Alecsandri indicase ca naș al său pe Mihai Cozoni, unchi dinspre mamă, luptător în revoluția de la 1821. Neconcordanță dintre data morții acestuia, întâmplată la 7 iunie 1821, la Drăgășani, și data nașterii poetului arătată de el în aceeași ,,Suvenire”, “anul 1821, luna iulie”, punea la îndoială atât data nașterii, cât și rolul de naș al lui Mihai Cozoni. ,,În ,,Mărturia de mitrică” din 1835, iulie 12, păstrată la Arhivele Statului din Iași, este indicat ca naș tot Mihai Cozoni, dar data nașterii este : ,,anul 1818, luna iunie, 14,” iar data botezului, 22 iunie.
Textul din mitrică este reprodus pe verso de mâna vornicului Vasile Alecsandri, deci nu poate fi nicio îndoială aspra datei de naștere sau asupra numelui nașului”.
Constantin E. Ungureanu
