Mai zilele trecute mă întreabă un cunoscut: „Cum au mai evoluat treburile cu parcările de reşedinţă că parcă matale (adică eu) ai scris ceva în media locală mai spre toamnă şi te-am văzut făcând fotografii prin câteva parcări din Tg- Jiu”? Păi cum să fie dom-le. O parte dintre cei „cu tupeu” s-au mai domolit cei cu mai multe maşini au început să priceapă că nu mai pot parca maşinile la întâmplare că cei cărora le-au ocupat locul nu mai au unde parca pentru că inevitabil ocupă alte locuri unde sunt contracte de concesionare iar aceştia din urmă pot chema „caracatiţa” adică maşina ce ridică autovehiculele parcate ilegal şi atunci proprietarii acestora e posibil să „umble la buzunar”.
Prin mai multe astfel de parcări de reşedinţă s-au montat dispozitive ce împiedică parcarea străinilor după efectuarea demersurilor legale către autorităţile locale şi cu respectarea prescripţiilor stabilite în aprobare, iar la început, spre hazul celor prezenţi, s-au înregistrat mai multe loviri ale acestor dispozitive mare parte din neatenţia şoferilor, dar „per total” cum spunea cineva situaţia pot spune că se îmbunătăţeşte pe zi ce trece. Adică se conştientizează din ce în ce mai mult că nu se mai poate parca alandala chiar aşa cum spun unii “pentru 5 minute”, iar banda care trebuie lăsată liberă pentru cazuri de situaţii de urgenţă intervenite în cartier chiar trebuie să fie liberă. Pentru că mai mulţi au povestit că nu au putut ieşi chiar dacă au avut urgenţe din cauza unor şmecheri care parcaseră de-a doua în spaţiul de parcare.Şi care bineînţeles stăteau doar 5 minute (a se citi ore !!!).
Cei mai mulţi dintre cei întrebaţi consideră un lucru bun din partea autorităţii locale faptul că li s-a concesionat locul de parcare iar acum în schimbul taxei (mare spun unii, mică spun alţii) nu mai trebuie să-şi parcheze maşinile pe unde apucă, iar cei cu mai multe vehicule ori cele străine să stea zile întregi nemişcate pe locurile cartierului. Acum au mai spus câţiva şi o prezint ca o propunere autorităţii locale (bineînţeles în funcţie de mărimea locurilor de parcare) ca prin fiecare cartier să fie lăsate câteva locuri de parcare pentru cei veniţi ocazional (rude, prieteni etc.) ori pentru maşinile ce exploatează utilităţile publice ale comunităţii. Dar asta în funcţie de locurile concesionate existente şi cele libere pentru că parcarea după cum spunea un hâtru „nu se lungeşte şi nu se lăţeşte ca un gumilastru”.
Au existat câteva cazuri ce păreau desprinse din filmele cu Stan şi Bran, dar haideţi de data aceasta să punem pe seama necunoaşterii evoluţia câtorva automobilişti ce „s-au înfipt” cu maşinile în nişte dispozitive antiparcare făcute „mai gospodăreşte” de mai era puţin şi trebuia chemată macaraua să le scoată de acolo.
Odată cu ninsorile căzute, s-a înviorat parcă şi spiritul civic al unor proprietari de maşini din parcări, mulţi înţelegând că dacă este locul lor, trebuie să-l şi cureţe de zăpadă ori gheaţă pentru că ei vin ori pleacă, iar zăpada necurăţată poate constitui un veritabil obstacol în aceste manevre.
Şi uite aşa, încet-încet, din câte am aflat prin locurile pe unde am fost şi m-am interesat despre locurile concesionate de la autoritatea locală, unii dintre noi care în trecut acţionau „cu tupeu” au fost nevoiţi să se civilizeze şi să înţeleagă că parcările de reşedinţă din Tg Jiu nu sunt nişte locuri virane unde fiecare face ce-l taie capul, ci există reguli de convieţuire în colectivitate (chiar dacă sună comunist), iar acestea includ reguli de la concesionarea şi respectarea locurilor până la (şi am mai spus-o, dar este bine să o repetăm) asigurarea permanentă în aceste parcări a spaţiilor necesare intervenţiei serviciilor de urgenţă ori de exploatare a utilităţilor comune.
Mugurel Petrescu
