Lucrarea de faţă – în română, franceză şi enlgeză – a apărut cu sprijinul Consiliului Judeţean Gorj, la Editura MĂIASTRA, Târgu Jiu -2012. Cu toate acestea, editorul – Fundaţia Europeană Titulescu – menţionează că toate drepturile sunt rezervate autorilor şi materialelor folosite în prezenta ediţie.
Una ce cuprinde eseul de mai jos, semnat de prof.univ.dr. George G. Potra, directorul executiv al fundaţiai amintite, relatarea singurei întâlniri între cei doi coloşi, semnată de Vintilă Russu-Şirianu – secretar particular al celebrului ministru de Externe al României prin 1928, anul cu pricina, publicată în “Gazeta Literară”, an XIV, nr. 41, din 12 octombrie 1967, “Inima României” – un discurs rostit de Nicolae Titulescu, în limba română la mitingul naţional de la Ploieşti, din 3 mai 1915, un îndemn la războiul de Reîntregire din care cităm: “Din împrejurările de azi, România trebuie să iasă întreagă şi mare! România nu poate fi întreagă fără Ardeal; România nu poate fi mare fără jertfă!” Urmează apoi “Confesiuni brâncuşiene”, grupaj alcătuit din aforisme reluate din “Aşa grăit-a Brâncuşi”, volum trilingv alcătuit de brâncuşiologul Sorana Georgescu-Gorjan, plus nişte importante Mărturii: “Despre Brâncuşi” de Eugene Ionesco, Carola Giedion-Welcker şi “Despre Titulescu” de Raymond Cartier şi de Wickham Steed(Ion Predoşanu)
Născuţi undeva în Oltenia, Brâncuşi şi Titulescu au încălecat două veacuri pentru a duce în lume geniul românesc. Au ales căi diferite. Brâncuşi a făcut din piatră zbor. Titulescu a făcut din cuvânt idee. Au spart catapeteasma veacului pentru ca să deschidă contemporanilor şi urmaşilor un nou orizont. Fiecare s-a vrut un copil al libertăţii gândului şi al îndrăznelii gestului. Au iluminat pe firmamentul secolului XX ca doi luceferi. Pecetea lor inconfundabilă se regăseşte în toate colţurile de lume. Au trăit şi au suferit, au gândit şi au creat, au construit şi au meditat ca oameni ai timpului lor. Nu au suferit nicio clipă de modestia de a fi români. Au trăit cu tricolorul în suflet. Au adus România în Europa şi Europa în România. Au fost români şi europeni deopotrivă. Peste tot unde umanitatea a fost la ea acasă, Brâncuşi şi Titulescu i-au fost oaspeţi de onoare. Au lăsat umanităţii o moştenire pe care o descoperim mereu mai bogată decât proiecţia lucrului bine făptuit. Şi-au dat întâlnire cu eternitatea cu peste 50 de ani în urmă, dar ne-au rămas permanent contemporani. Pe o hartă a spiritualităţii secolului XX, numele lui Brâncuşi şi al lui Titulescu le vom găsi mai frecvente chiar decât ne putem închipui azi, căci ei proiectează pe cerul Speranţei aspiraţia spre o victorie a Adevărului şi al Binelui. De dincolo de timp, aceşti doi mari Creatori ne somează că suntem responsabili pentru fiecare clipă de umanitate şi de pace. Cu fiecare din gândurile acestor doi Înţelepţi – din care oferim cititorului trei segmente diverse, dintre care unul transcrie un dialog între titani, iar celelalte două restituie mesajul lor individual, unul pe calea discursului politic, altul sub forma meditaţiei filosofice – suntem convocaţi să descoperim Frumosul din noi, să-1 apărăm, să-1 dăruim generos. Slujind omul din om, Brâncuşi şi Titulescu ne-au dat măsura îndrăznelii omului, a capacităţii sale de a sfida curajos şi învingător timpul. “Suflete-pereche” nu reprezintă doar o metaforă. Dincolo de logodna cuvintelor, mai presus de faptul că nu s-au întâlnit fizic decât o dată în viaţă, cei doi au rămas alături statornic la cina cea de taină a destinului românesc. Într-o virtuală nouă Capelă Sixtină, Brâncuşi şi Titulescu, aceşti doi mari sacerdoţi ai secolului XX, vor lăsa din ceruri să urce spre ei scara care duce la întâlnirea cu adevărul, omenia şi frumosul. Brâncuşi şi Titulescu ne cheamă alături de zei pentru a ne împărtăşi din miracolul zonelor celeste în care aleargă împreună formele şi cuvintele lăsate să se împrăştie generos ca dintr-un şirag rupt de perle.
George G. Potra
