Gândirea şi regândirea viitorului se îngemănează cu munca şi liniştea demiurgică, cu OMUL care-şi îndeplineşte misiunea prometeică ce-i revine filogenetic şi ontogenetic. Pentru a fi şi a rămâne OM, acesta nu poate fi îndepărtat de muncă, nu poate fi inactiv, el trebuie să rămână înfăptuitor de valori materiale şi spirituale; nu trebuie să uite omul că idealul trebuie transformat din virtual în fapt.
Idealul îşi etalează nobleţea umanizantă numai dacă este integrat în înfăptuiri materiale şi spirituale, dacă dă viaţă imperativelor care împing societatea omului spre progres, superioară izbândă şi civism. Numai impostorii şi sceleraţii cred că acestea sunt vorbe de clacă. Avem în România zăbăuci şi demenţi, aşezaţi în jilţuri pluşate, care-şi demolează ţara transformând-o în colonie ori pentru a-şi multiplica averile lor, ale fiilor, fiicelor şi fraţilor lor.
Este evident că, în timp ce majoritatea populaţiei active în economie, servicii, cultură, şcoli şi facultăţi este preocupată (mai mult decât se vede-sau, poate, greşesc?) de progresul socio-economic al României, vârfurile politicii româneşti şi-au înfipt adânc ţepuşele şi lăncile în trupul campaniei electorale prezidenţiale, încă nenăscut oficial. Alegerea preşedintelui pentru viitorii cinci ani este, indubitabil, extrem de important. Acest crâmpei de timp nu trebuie fuşerit dacă vrem ca România să aibă un preşedinte demn deontologic şi sănătos în plan psihic. Neîndoielnic, au dreptate cei care afirmă – şi susţin cu argumente – că multe dintre relele României n-ar fi fost dacă am fi avut alt preşedinte: nu un jucător (pentru sine şi jagardelele lui), ci un arbitru, nu un circar impostor şi vanitos. Este suprefluu să mai evoc permanenta luptă dintre persoana preşedintelui şi alte instituţii ale statului-acelea pe care n-a reuşit să şi le subordoneze integral, de la Parlament la Guvern. Lumea ştie că semi-doctul Băse s-a amestecat în toate, dar n-a fost capabil să-şi îndeplinească obligaţiile în singurul punct din „fişa postului” în care avea mai multe obligaţii clare: Politica externă. Ignorantul Băse ar fi trebuit să dea dimensiuni contemporane imperativelor formulate de N. Titulescu (dacă l-ar fi citit), care sublinia: „De la naţional, prin regional, la universal, iată lozinca României peste graniţă. Trebuie să ne ferim cu orice preţ de soluţii artificiale şi în special de împărţirea Europei centrale în blocuri rivale. Voinţa României este fermă. Nimic nu o poate clinti. Este vorba de o luptă pentru progres în care întreaga noastră existenţă este în joc”. În hăhăitul său, infantil şi nemernic, Băse a dus la izolarea României, la diminuarea forţei ei economice, spirituale şi morale pe plan intern şi internaţional, deopotrivă. Avem o Românie demolată datorită behăitului acestui marinar.
În campania electorală care a condus la victoria (pe muchie de cuţit) a CDR şi instalarea preşedintelui Emil Constantinescu, precum şi la aceea a alianţei DA, care l-a înscăunat la Cotroceni pe matroz, a existat o constantă: atitudinea unei „elite”, a „dreptei”, care părea cât de cât unită şi omogenă. Părea, chiar dacă nu era o conexiune bazată pe afinităţi ideologice, ci pe duşmănia calpă faţă de „stânga” lui Ion Iliescu. CDR era un ghiveci de pseudoideologii şi pernicioase înghionteli pentru a ajunge la ciolan. De aceea, nici n-a putut rezista, iar oalele s-au spart în capul PNŢCD, care, de altfel, a trebuit să se alieze la guvernare şi cu UDMR, şi cu PNL, şi cu PD-aşadar, cu forţe de orientări ideologice şi pofte de afaceri bănoase opuse. Evident, alianţa DA era acelaşi lucru-cu deosebirea că a făcut cea mai nenorocită alegere în susţinerea pentru preşedinte a celei mai nepotrivite persoane.
Numai că după alegerea marinarului (care, odată confirmat de Parlament, n-a mai susţinut că alegerile au fost trucate), liberalii s-au simţit păcăliţi: în primul rând de unul de-al lor, Valeriu Stoica, apoi de preşedintele ţării, neica hă-hă-hă. Fractura s-a adâncit în „societatea civilă”, în „elite”: unele au rămas să se bazeze, cât au putut, pe susţinerile financiare dinafara ţării, altele s-au lipsit de liberali; câteva au continuat să spere obedient în stiperdiile lui Băsescu. Faptul că acum aproape toţi prietenii politici din 2003 şi 2004 ai lui neica Băse s-au îndepărtat de acesta ne reliefează două aspecte de netăgăduit: în primul rând, că nici în susţinerea, nici în blamarea acestuia nu a fost vorba de fierbinţi sentimente patriotice, ci de o gălăgioasă şi murdară goană după ciolan, aşa cum îi stă bine unui intelectual fanariot şi obedient; apoi că în următoarele luni se va lupta impardonabil, fără reguli morale, fără argumente ideologice şi socio-economice, fără obiectivele legate de interesele plurale ale României. Sar în ochi două exemple.
De câteva luni se pregăteşte abil candidatura la preşedinţie a doctorului S.Oprescu, actual primar general al capitalei, un fel de Băsescu mai cult, mai manierat şi neîndoielnic, mai inteligent. Independentul S.Oprescu ar urma să învrăjbească susţinătorii PSD-cel puţin pe aceia din Bucureşti, pentru că în restul ţării medicul primar general nu prea contează. Pe de altă parte, un fost important liberal, Viorel Cataramă, opinează că pe fostul preşedinte al PNL şi premier nu-l interesa România, ci doar persoana sa în fruntea PNL,Crin Antonescu, n-are şanse şi, pentru ca PNL să nu dispară, ar fi potrivit să se alieze preelectoral cu PSD ori PDL(notez, cu PDL, de vreme ce PSD n-ar mai avea şanse din cauza concurenţei lui S.Oprescu).
În ambele situaţii, este foarte străvezie tactica murdară şi pestilenţioasă cultivată pe toate cărările de marinarul impardonabil, încercarea sa şireată de a-şi diviza adversarii-duşmani. Nu ştiu ce succes va avea şmecherul, poate îl va ajuta Nuţi din Pleşcoi. Sigur este că, în pofida loviturilor pe care le primeşte din mai multe direcţii, marinarul nu se lasă şi combină atacurile directe şi găunoase, la persoană ori partid, cu mizerabile învăluiri pe flancuri, folosind lacheii obedienţi, atacuri de gherilă şi demobilizarea adversarului prin ,, coloana a cincea”. Mă tem că îi va izbuti. E trist că România a ajuns la mâna unui neisprăvit ciolănar care-i gândeşte cu cinism totala demolare şi transformarea ei în colonie.
Prof.univ. dr. Grigore Drondoe
