Astăzi, 24 iunie – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A IEI ROMÂNEȘTI – Ia românească este elementul principal al identităţii naţionale!

929

În ziua de marţi, 21.06.2022, în prezenţa doamnei Rector, prof. univ. dr. POPESCU Luminiţa, UNIVERSITATEA «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din Târgu-Jiu, prin FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ şi INSTITUTUL DE STUDII GLOBALE ȘI REGIONALE (ISGR), situate în str. Victoriei, nr. 24, a organizat o frumoasă expoziţie de ii româneşti şi a desfăşurat o interesantă MASĂ ROTUNDĂ cu tema: «ROMÂNIA AUTENTICĂ» – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A IEI ROMÂNEȘTI, la care au prezentat comunicări cercetătorii ştiinţifici de la ISGR, d-na Corina Ana BORCOȘI cu tema ,,Povestea iei românești” şi dl. Vasile CUMPĂNAȘU cu tema: ,,Ia românească – simbol național”, avându-l ca invitat pe domnul muzeograf dr. Albinel FIRESCU, de la Muzeul judeţean «ALEXANDRU ŞTEFULESCU», deci, oameni de specialitate care au prezentat o serie de aspecte legate de costumul popular care este simbolul poporului nostru, iar ia românească este elementul principal al costumului tradiţional în toate regiunile ţării noastre, cusută manual şi decorată cu motive tradiţionale care se presupune că ar fi vechi de aproximativ şapte mii ani. A fost scoasă în evidenţă «povestea» iei româneşti, pentru a înțelege argumentul de a păstra autenticitatea iei tradiționale, care este necesară în studierea detaliilor, a motivelor, a simbolurilor și a tehnicilor de cusut, mai ales că putem vorbi şi despre existența diferitelor tipuri de ii ce apar pe piața românească, ce necesită consultarea mai multor surse precum: muzee, albume, lucrări de specialitate și tezaurizatori, pentru a li se stabili originea. Cu multă sensibilitate, au fost delimitate mai multe etape în evoluția iei românești, pornindu-se de la prima apariție a bluzei tradiționale românești, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, continuându-se cu datarea iei în prima parte a secolului al XIX-lea, atât de bogată în evenimente cu un impact asupra evoluției și păstrării iei până astăzi! Aceste costume erau purtate la unele evenimente de primire a străinilor sau la cererea unor pictori, pentru realizarea de tablouri și albume, la implicarea familiei regale în promovarea portului tradițional românesc, atât pe plan național, cât și internațional, astfel că în zilele noastre a crescut interesul românilor pentru arta tradițională românească iar meșteșugarii au început să vândă din ce în ce mai multe obiecte de artă tradițională: ii, ulcele, covoare etc., cu toate că ia autentică, expusă în muzee și aparținând secolului al XIX-lea, de cele mai multe ori este constituită din 2 bucăți egale de pânză de casă, pentru față și pentru spate, alte două bucăți egale pentru mâneci și două pătrate ce se prind la subraț.
Am putea spune că ia autentică se diferențiază, pe zone, după anumite caracteristici ale compoziției precum și prin partea încrețită de la guler sau de la mâneci, iar, elementele de compoziție a iei poartă diferite denumiri, în funcție de zona etnografică, având şi menirea de a oferi detalii privind deținătoarea iei: categoria socială, ocazia, vârsta, zona din care provenea, mai ales că gama cromatică a iilor/cămășilor era reprezentată de: roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, negru, iar, intensitatea culorilor depindea şi de vârsta sau de starea socială a purtătoarei. De multe ori, culorile folosite la broderie erau în două-trei nuanţe cromatice, de regulă, dar se broda şi cu o singură culoare, de obicei negru! În încheiere, să mai adăugăm faptul că femeile căsătorite şi cele în vârstă respectau anumite principii în realizarea costumului, preferând culori mai reținute, modele de croială mai modeste şi un material țesut mai simplu, în timp ce fetele tinere preferau culorile deschise şi aprinse, mai ales că simbolurile aplicate pe hainele brodate aveau semnificații importante pentru purtători, îndeplineau funcția de protector al persoanelor care poartă iile, ținând răul și ghinionul mai departe. Se spune că liniile ondulate ușor ne trimit cu gândul la apă, la curățenia și purificarea pe care le aduce aceasta, iar copacul sau ramurile simbolizează trăinicia și renașterea an de an a unui spațiu în care ne-am născut şi chiar comunitatea căreia îi aparținem. Se apreciază faptul că dintre personalităţile reprezentative ale istoriei noastre, Regina Maria a promovat continuu frumuseţea portului românesc, purtând ia la toate evenimentele importante, iar, Nicolae Grigorescu, în picturile sale, a surprins ţăranca română, fie torcând lână, fie mergând desculţă sau muncind la câmp. De notat este şi faptul că Institutul de Etnografie şi Folclor a realizat un album care cuprinde mii de cămăşi populare din peste 800 sate, album ce face parte din materialele prezentate la U.N.E.S.C.O, în scopul includerii iei în patrimoniul mondial. Astăzi, 24 iunie, cu prilejul sărbătoririi «Naşterii Sfântului Proroc Ioan BOTEZĂTORUL, care este şi Hramul Mănăstirii «ICOANA», din comuna CRASNA, ne bucurăm şi de «Ziua universală a iei», deci, ziua de «Sânziene» sau «Drăgaica», o sărbătoare asociată cultului recoltei vegetaţiei şi fertilităţii, dar şi cultului soarelui. În concluzie, dacă ia românească ar putea să povestească într-un authentic grai românesc, am putea depăna o fascinantă poveste a unui neam şi a unui pământ aflate într-o strânsă comuniune a identităţii naţionale!
Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here