Nu există iubire mai mare decât iubirea de la 16 ani.
Fetele, pe atunci, înfloresc precum cireşii în aprilie şi băieţii simt cum cresc mugurii de magnolia.
Şi dacă legendele s-au oprit la tragediile lui Euripide sau ale lui Sofocle şi mai încoace la ale lui Shakespeare, daţi-mi voie şi mie să vă povestesc o dramă de aici, de lângă noi.
Şi dacă cineva, vreunul dintre noi, având vârstă apropiată cu această poveste de dragoste şi aţi fost martor la drama păstraţi o reculegere de 2 minute pentru cei care au fost.
Ea avea 16 ani. Şi el 18 ani. Neprihăniţi, niciodată până atunci nu ştiau ce înseamnă. El să sărute o fată şi Ea să sărute un băiat. Dar s-a întâmplat… Era o noapte cu Lună plină, nu ştiu dacă de vară, dar era cald cum nu se mai întâmplă decât odată la o sută de ani. Şi Ea visa şi El la fel visa, şi s-au întâlnit în acelaşi vis la Poartă, ei, nopţile de vară sunt prea scurte pentru doi tineri ai căror părinţi adorm să tai calul lângă ei, după o zi de muncă la coasă. Şi ei, cei doi tineri dormeau îmbrăţişaţi sub un dud de la Poartă, el spunându-i Ei poezii şi Ea suspinând. Da, da dragul meu. Şi cocoşii cântau a treia oară şi Poetul dormea în braţe cu Ea, cea mai frumoasă Fecioară din câte fete erau în acel sat. Şi timpul curgea, la 20 de ani nici un ceas nu măsoară timpul în defavoarea celor tineri. Şi dacă vreun bătrân se muta de aici dincolo, toţi ştiu sau află că aşa a fost să fie, roata, roata e care mereu se învârte.
Şi Ea i-a jurat lui şi El i-a jurat Ei dragoste veşnică şi iubire pe acest Pământ după cum ştiau şi se minunau că au existat în lume de peste veacuri părinţi care nu voiau ca odraslele lor să se împreuneze, fie că aveau Ea prea multă avere şi El era lipit pământului, fie invers.
Dar ei aveau numai cât le trebuie, adică numai dragoste.
Şi, totuşi, ursitoarele s-au ţinut de cuvânt sau poate babele. Pentru că atunci când se încăierau câinii pe nişte uliţe din sat era câte o babă care lua tină de unde se încăierau câinii şi o păstra pentru cei care voiau ele să se urască de moarte sau dacă trecea o vacă cu ugerul plin de lapte ele asmuţeau şerpii şi vaca ajungea acasă fără pic de lapte în uger.
Şi mai erau şi alte blesteme de stins lumânarea în apa în toarsă de la moară, dacă cumva o fată mare iubea pe un bărbat însurat şi acesta ţinea aşa de mult la nevastă şi ea chiar dacă el avea doi copii vroia să-l aibă de bărbat.
Şi cei doi tineri, Ea de 16 ani, cum am spus mai sus, şi el de 18 sau împreunat sub un tei, era un singur tei cu frunză lată în acel sat şi Ea a rămas grea, şi-i plăcea aşa de mult când asculta pruncul din burtă cum îi bate pântecele şi se ruga să iasă afară. Dar El a trebuit să plece în armată. Şi când s-a întors Ea avea un băiat care aşa de mult semăna cu El şi care din prima zi când s-au întâlnit i-a zis tată, ce a fost să se întâmple s-a întâmplat.
Însă părinţii lui nici n-au vrut să audă.
Că Ea era săracă şi El, cum se întâmplă, era bogat. Şi o altă Ea aveau pregătită pentru al lor băiat.
Şi nunţile au fost două: El cu cealaltă şi Ea cu celălalt.
Şi viaţa a mers înainte. Cu cele bune şi cele rele.
Dar după 40 de ani, El a murit. El al Ei şi Ea a murit. Ea a lui. Şi Ea s-a întâlnit cu El, Domnul fie lăudat.
Şi şi-au amintit Ea de El şi El de ea. Şi de atunci se povesteşte în acel sat că doi bătrâni se pregăteau de nuntă şi nunta a avut loc. Ea într-o rochie albă de mireasă şi El, se mai află şi acum o fotografie într-un Castel de Piatră, cum se purta pe atunci pantaloni albi de dimie din lână de oaie toarsă în furcă şi bătută în piuă o săptămână pe pivele de la Jaleş.
ION CĂPRUCIU
