Agricultura pe înțelesul tuturor – O problemă serioasă – viermii sârmă

915

Omul trebuie să trăiască în deplină armonie cu natura, orice palmă dată acesteia se întoarce asupra sa sub formă de serii prelungite de pumni. Se zice că tot ce strici într-un an, nu dregi complet nici în zece. Cum după 1990 aproape toți ne-am făcut de cap în relațiile cu natura, acum, de fapt de buni ani în urmă, plătim notele de plată cu vârf și îndesat. Am distrus pădurile și perdelele de protecție, primim inundații, alunecări de teren, secete prelungite și chiar deșertificare, tot mai pregnantă în sudul țării. Am instaurat monocultura și lipsa aproape scandaloasă de agrotehnică, arăm aproape exclusiv primăvara târziu pentru înființarea culturilor agricole din acest anotimp – acum recoltăm tot mai puține boabe, însă suntem tot mai bogați în buruieni, boli criptogamice și mai ales dăunători ai culturilor agricole. Între aceștia din urmă în județul nostru este tot mai prezent viermele sârmă în solul nostru bogat în argilă, compact, rece. După cum îi spune și numele, acest vierme are aspect sârmos, este un vierme cilindric, apod, fără picioare, lung de 3 – 4 cm, gros de 1 – 2 mm, ascuțit la ambele extremități și cu tegumentul chitinos. Trăiește 7 – 8 ani și adulții se deosebesc de larve doar prin culoarea tegumentului chitinos care evoluează odată cu vârsta, de la galben deschis, la tinerele larve, până la negru, a adulților, trecând prin portocaliu și maron de diferite nuanțe. Are păcatul de a se hrăni numai cu rădăcini și tulpini subterane de plante vii. Acum vreo zece ani am văzut o solă de 12 ha porumb complet distrusă de acest dăunător, în stadiul când plantele neatacate ajunseseră la 20 – 25 cm înălțime. Am găsit 18 exemplare de toate vârstele care concurau la distrugerea rădăcinilor unei singure plante de porumb.

Și totuși, în epoca de piatră n-au existat statui. – Ion VELICAN

În țara noastră sunt mai multe specii de viermi sârmă, dar cea mai răspândită este specia Agriotes lineatus. A nu se confunda cu alte insecte din sol cu aspect cilindric, dar cu multe, foarte multe picioare, miriapozi, viermii sârmă nu au picioare. Proliferarea exagerată a lor a fost favorizată de agrotehnica aproape primitivă aplicată de fermieri. Rar s-au arat ogoarele de toamnă ca gerul să poată pătrunde adânc în sol și să-i decimeze. S-a cultivat mai mult de 2 – 3 ani consecutiv cereale păioase sau alte culturi în rânduri dese și astfel ei nu au mai fost deranjați de organele active ale mașinilor agricole pentru pregătit patul germinativ al culturilor prășitoare sau de cultivatoare, toamna se retrag adânc în sol iar în primăverile umede pot ieși chiar la suprafață, nu-i deranjează razele soarelui. Sunt insecte polifage, adică nu fac nazuri în a consuma rădăcini și tulpini subterane ale oricăror plante de cultură sau din flora spontană. Lăsarea pârloagă a terenului favorizează puternic înmulțirea viermilor sârmă. Au dușmani naturali doar cârtițele și alte mici rozătoare din sol. Sorgul, pentru boabe, mături sau cel zaharat, cultivat succesiv timp de 2 – 3 ani, precum și crăițele (Tagetes spp.) îi izgonesc din terenul respectiv, dar nu-i omoară. Prezența lor în sol se semnalizează prin apariția de vetre cu plante galbene, mai rămase în urmă cu creșterea în lanurile de culturi în rânduri dese sau de plante galbene până la dispariție în culturile agricole în rânduri rare, porumb, floarea-soarelui, legume etc,. Îndepărtând pământul din zona rădăcinilor acestor plante, aflăm imediat acești viermi colcăind acolo, iar în rădăcini și porțiunile subterane ale tulpinilor acestor plante aflăm găurile făcute de ei. Pentru combaterea lor ne stau la dispoziție mai întâi măsuri agrotehnice, cum ar fi: rotația culturilor, astfel ca plantele prășitoare să nu urmeze mai târziu de 2 – 3 ani, ogoarele de toamnă să se efectueze cât mai adânc pentru a permite gerului de peste iarnă să pătrundă și el cât mai adânc în sol și să-i decimeze, introducerea în cultură a sorgului pentru boabe în locul porumbului, sunt aproape identice ca valoare nutritivă și compoziție chimică, și cultivarea lui 2 – 3 ani consecutiv pe aceeași parcelă, introducerea florilor crăițe printre culturile legumicole, menținerea culturilor permanent curate de buruieni. Există, desigur, și insecticide pentru tratamente la sol, Sintogril, Sinoratox 5 G, Grilosan etc, administrate cam 30 kg/ha la pregătirea patului germinativ pentru culturile de primăvară, uniform și bine încorporate în sol, precum și pentru tratarea semințelor, cele pe bază de carbofuran, Furadan, Diafuran etc. La culturile legumicole de la care se consumăm în stare proaspătă rădăcini (morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină, sfeclă, ridichi etc, tuberculi, cartofi, napi etc, bulbi, ceapă, usturoi, praj etc.) sau frunze (spanac, salată, vărzoase etc.) nu trebuie folosite aceste insecticide deoarece se acumulează în plante și nu se descompun înainte de consumarea lor de către om, și astfel pot provoca oamenilor otrăviri. Din punct de vedere ecologic, cele mai bune sunt tratamentele la semințe, deoarece astfel nu se afectează mediul înconjurător, ci numai vietățile care vor consuma din plantele rezultate din semințele astfel tratate. Trebuie avut în vedere că produsele pe bază de carbofuran pătrund în tinerele plante și se mențin în acestea până la faza de coacere a fructelor. De asemenea, trebuie avut grijă ca semințele tratate să nu rămână la suprafața solului, căci pot ucide păsări sau alte animale care le-ar consuma, iar prin spălarea de către precipitații pot contamina sursele de apă. Se înțelege, de asemenea, că manipularea lor trebuie făcută cu mare atenție pentru a nu veni în contact cu semințele astfel tratate, căci pot provoca otrăviri. Cele mai bune rezultate în combaterea viermilor sârmă se obțin prin utilizarea tuturor acestor măsuri, adică rotația culturilor, introducerea sorgului și a crăițelor în cultură, ogoare adânci de toamnă, evitarea cultivării de culturi în rânduri dese mai mult de 2 – 3 ani consecutiv, întreținerea culturilor curate de buruieni, completate cu tratarea semințelor cu insecticide specifice.
Pentru explicații mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii, consultați cartea mea, „Ghidul fermierilor mici și mijlocii – volumul 1 – culturi de câmp, furajere și legumicole, ed. 2020”.

Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi oamenii actuali, căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez cu fiecare articol pe care-l voi publica. Primesc suficient de multe telefoane prin care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi, plantații viticole sau legume în câmp care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea nr 383 / 2013 cu modificările ulterioare, prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar, înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi. Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru. Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!

Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bogăția vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here