Agricultura pe înțelesul tuturor – Meiul, regele cerealelor, marginalizat pe nedrept

732

Meiul – Panicum miliaceum – este o graminee erbacee cultivată în Transcaucazia și China de vreo 7000 de ani, iar azi cele mai mari cultivatoare de mei sunt: China, Rusia, India, Orientul Mijlociu, Turcia. De altfel chinezii l-au supranumit regele cerealelor și pe drept cuvânt căci niciuna dintre acestea nu are virtuțile sale. Mai întâi că meiul nu conține gluten și deci este un important suport alimentar în curele de slăbire, iar paiele sale sunt considerate fân, au 0,51 Unități Nutritive/kg și sunt adorate de toate ierbivorele, chiar și de cai. În Europa evului mediu era principala cereală alimentară până la apariția porumbului, cartofului  și ameliorarea grâului. Meiul este rezistent la secetă, puțin pretențios la condițiile de sol, pretinde o tehnologie de cultură extrem de simplă și are o perioadă de vegetație scurtă (60 – 90 zile), se seamănă la sfârșitul campaniei de primăvară (sau și mai bine în cultură succesivă după orz și grâu) germinând ușor la 8 – 100 C și se recoltează ușor cu combina pentru cereale păioase. Cultura de mei poate elimina daunele produse de distrugerea prin accidente climatice a culturii de porumb dacă o înlocuiește până la 15 iulie. Unele firme alimentare îl numesc super aliment pentru superbebeluși și pe bună dreptate căci boabele de mei conțin: vitamina A – 5 U I, vitamina B 1 – 18 mg, vitamina B 2 – 14 mg, folat – 33 mg, potasiu – 108 mg, fosfor – 174 – mg, magneziu – 77 mg, mangan – 0,47 mg, calciu – 5 mg, sodiu – 3 mg, fier – 1,09 mg, quercetină, curcumină, acid elagic, catechine, lignani, fibre alimentare, enzime și proteine digestive cu aport caloric redus care completată cu absența glutenului îl face foarte bun pentru consum de către copii și persoanele cu intoleranță la gluten sau la alte cereale care le provoacă alergii. Consumul de mei în locul grâului sau chiar a orezului face ca aparatul digestiv să-și poată îndeplini rolul în condiții optime rezolvând total problema indigestiei cronice, gazelor, balonărilor, ulcerațiilor și hiperacidității stomacale. Este recomandat, de asemenea, cardiacilor căci reduce presiunea arterială și infarcturile, alină atacurile severe de astm și migrenele. Conținutul mare de magneziu protejează țesuturile făcând ca pielea capului, buzelor,  părul, unghiile să fie sănătoase în timp ce vitamina B 3 ajută la reducerea colesterolului rău. Acidul folic din boabele de mei stimulează producerea în ritm alert de noi celule în cazul gravidelor și al copiilor. Meiul este un însoțitor ideal pentru soia și fasole în regimul alimentar vegetarian.De asemenea, consumul de mei oferă un plus de energie, stopează atacul de ciuperci și micoze, tonifiază rinichii prin proprietățile sale diuretice, diminuează stările de greață în primele luni de sarcină, alungă mirosul neplăcut al respirației ca urmare a acțiunii bactericide.Boabele de mei prăjite înainte de a fi gătite au efect benefic în diaree, indigestie, stări de vomă. Meiul poate fi introdus în alimentația omului începând cu vârsta de 6 – 8 luni ca alternativă la orez, cartofi, grâu. Înainte de folosire în alimentația omului boabele de mei se spală bine. Aceste boabe se pot folosi și la prepararea unei băuturi răcoritoare foarte gustoasă și sănătoasă – braga.
Boabele de mei fierte la foc mic timp de 25 – 30 minute se pot adăuga în salata de crudități, în laptele cald de la micul dejun,  înlocuiesc tăițeii în supe, orezul în sarmale, ciorbe sau preparate la cuptor, la prepararea piureurilor pentru bebeluși, iar din făina lor se prepară mămăligă, lipii și turte.Boabele de mei nu sunt un aliment alergen și nici nu conțin gluten, oxalați sau purine ca alte cereale.Tehnologia de cultură este foarte simplă, iar cercetarea românească a creat soiurile Marte, Matador, Marius, Mărgărit, Minerva, Mirel. Pentru 100 kg boabe și planta adiacentă meiul extrage din sol 3,0 kg azot sa, 1,4 kg fosfor s a și 3,5 kg potasiu s a și de aceea trebuie să aplicăm doar 50 – 60 kg azot s a / ha la pregătirea patului germinativ, fără fosfor și potasiu căci având perioadă de vegetație scurtă nu mai are timp să le consume pe acestea, el valorificând foarte bine efectul rezidual al acestor îngrășăminte aplicate culturilor premergătoare care, de regulă, sunt grâul și orzul. Nu se prea practică cultura meiului în ogor propriu, ci în cultură succesivă. Semănatul se face de obicei în prima jumătate a lunii iulie cu semănătoarea de cereale păioase, la 1 – 3 cm adâncime folosind 15 – 25 kg / ha sămânță cu masa a o mie de boabe de 5 – 8 gr. Se recomandă tăvălugirea după semănat pentru un contact mai intim al semințelor cu solul și o mai rapidă răsărire. După răsărire plantele cresc mai greu, dar apoi își măresc ritmul de creștere. Buruienile se combat numai cu ierbicide contra buruienilor cu frunză lată recomandate pentru grâu și porumb. Boabele de mei se scutură greu din panicul și recoltatul se face când 70 – 80 % dintre acestea au ajuns la maturitate căpătând culoarea specifică soiului, albă, galbenă, roz sau roșie. Producția este de 800 – 2.500 kg boabe și 2.500 – 3.500 kg fân de bună calitate / ha. De regulă, după treierat boabele se pun la uscat pentru a avea siguranța că nu se vor degrada în depozit. Ele pot fi și un excelent furaj concentrat pentru toate animalele domestice, dar mai ales pentru păsări. Meiul poate fi cultivat și pentru siloz de calitate recoltat când boabele sunt în lapte-ceară sau ca fân cosit când boabele sunt în lapte.
Se pot obține 15 – 25 to masă verde de pe fiecare hectar. Iată de ce eu cred că meiul își merită coroana de rege al cerealelor, iar dumneavoastră dacă aveți aceeași părere puteți proceda la cultivarea lui.
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Restul vine de la sine apoi …
Ing. Ion VELICI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here