Agricultura pe înțelesul tuturor – Lucrări agricole în repausul vegetativ

410

Tratamentele de iarnă la pomi și vie
Ne apropiem cu pași rapizi de ultimele zile când mai putem face tratamente de iarnă la pomii și arbuștii fructiferi și este imperios necesar să le facem căci condițiile climatice din această iarnă, dacă o putem numi iarnă, temperaturi neobișnuit de ridicate, în loc să decimeze rezerva biologică de agenți patogeni au ajutat-o să treacă cu brio stresul termic la care în mod normal trebuia să fie supusă. Totdeauna prevenirea este mai importantă decât tratamentele curative căci în primul rând reduce riscul unor infestări și infectări păgubitoare prin eliminarea surselor primare de proliferare a agenților patogeni dar și prin economiile bănești ce se realizează prin reducerea numărului de tratamente curative și mai ales prin reducerea riscului de contaminare a fructelor cu substanțele chimice utilizate, cunoscut fiind faptul că majoritatea pesticidelor ce se utilizează în timpul vegetației sunt sistemice, adică pătrund în toată planta, mai ales prin frunze, în sistemul circulator al plantelor, ajungând astfel și în fructe. Cum acestea sunt și greu de metabolizat (descompus) de către plante consumul imediat al fructelor presupune neapărat și ingerarea lor de către oameni, acumularea, mai ales în ficat, depozitarul majorității toxinelor din organism, și de aici doar un pas până la îmbolnăvirea omului. Din păcate o dată administrate acestea nu mai pot fi eliminate decât prin metabolizare în plante, în timp ce produsele chimice utilizate pentru tratamentele de iarnă nu sunt sistemice, au acțiune numai de contat sau respiratorie, adică acționează local, nu pătrund în plante și deci ar putea fi ușor eliminate prin spălare, ceea ce nici măcar nu se impune deoarece atunci când ele se aplică practic nu există fructe pe plante. Caracterul sistemic și remanența îndelungată, persistența și acțiunea toxică un timp cât mai lung, sunt însușiri utile pentru fermieri și nu pot fi socotite ca dăunătoare deși au aceste însușiri, și deci pentru protejarea consumatorilor se poate recurge doar la utilizarea restrictivă a acestora. Majoritatea dăunătorilor și a agenților patogeni iernează pe plante, în cazul nostru pe pomii fructiferi și vie, și combaterea lor presupune utilizarea de substanțe speciale având în vedere că în repausul vegetativ acestea nu circulă, nu se hrănesc și deci nu se otăvesc singure. Pentru aceasta se folosesc produse chimice de contact sau respiratorii, care să aibă efect distructiv direct asupra formelor de iernare ale bolilor și dăunătorilor.

Setea este un copac cu rădăcinile în nori. – Ion VELICAN

Între acestea sulfatul de cupru (piatra vânătă) singur, netamponat, ne neutralizat cu var, în concentrație de 3 % (300 gr piatră vânătă la 10 l apă) are atât efect funcicid cât și insecticid datorită causticității sale. Numit și zeamă albastră acesta combate agenții patogeni care iernează la suprafața scoarței plantelor cât și formele de iernare ale majoritații dăunătorilor aflați aici fără a avea efect fitotoxic asupra plantelor gazdă, acestea nefiind în vegetație. Alte produse utilizate în aceste tratamente sunt supranumitele uleiuri horticole care spre deosebire de zeama albastră au efect distrugător doar asupra insectelor ce hibernează ca ou, larve sau adulți pe scoarța plantelor, dar nu și asupra fungilor, ciupercile parazite. Uleiurile horticole sunt de fapt insecticide de contact sau de respirație condiționate pe suport de ulei mineral care, ca urmare a înbăierii plantelor formează o peliculă asfixiantă, toxică ce îmbracă toată scoarța plantelor izolând-o astfel de mediul înconjurător, asfixiind astfel vietățile pe care s-a așezat dar și totodată instalând peste ele o atmosferă toxică. Cereți la fitofarmacii, magazinele care comercializează produsele chimice folosite în agricultură, aceste produse și respectați întocmai indicațiile fabricantului trecute pe etichetele de pe recipienții cu aceste produse, păstrați acești recipienți cel puțin un an pentru eventuale litigii. Atenție: uleiurile horticole nu trebuie aplicate când mugurii au pornit în vegetație (s-au umflat sau deschis) căci sunt fitotoxice. Pentru a avea efectele dorite faceți îmbăierea plantelor, stropind fiecare centimetru pătrat de plantă pornind de sus în jos spre a fi siguri că nu scapă tratamentului agenții patogeni vizați. Astfel de tratamente se execută numai în repausul vegetativ când s-au scuturat toate frunzele plantei, pe timp senin, cu temperatura aerului peste 10 grade Celsius, fără zăpadă pe ramuri și fără vânt. Pentru a se asigura aderența soluției pe plante adăugați în soluția folosită și 0,2 % aracet de lipit sau 4 – 5 linguri de zahăr la 10 l soluție (o lingură de zahăr la 2 litri de apă) dizolvat în prealabil în apă călduță și agitați permanent soluția pentru a menține concentrația omogenă. La speciile semințoase, măr, păr, gutui, ideal trebuie aplicate 3 tratamente începând cu luna decembrie până la umflatrea mugurilor iar la sâmburoase, cais, cireș, piersic, prun, vișin doar 2 tratamente pot fi considerate suficiente. Este preferabil ca primul tratament să fie făcut cu zeamă albastră urmat peste o lună de cel cu ulei horticol și apoi la semințoase încă un tratament cu produse neuleioase, cu altă substanță activă decât la tratamentul anterior pentru a asigura o paletă largă de de substanțe active administrate, evitând astfel inducerea rezistenței agenților patogeni la tratamentele aplicate. Ordinea tratamentelor poate fi și alta însă tratamentul cu ulei horticol este bine să fie făcut nu mai târziu de luna februarie spre a nu-i reduce din eficacitate prin pornirea imediată în vegetație a plantelor și a agenților patogeni. Uleiurile horticole sunt foarte eficace mai ales împotriva păduchelui din San Jose, a păduchilor țestoși și păduchilor lânoși, asupra cărora celelalte tratamente sunt mai puțin eficace din cauza mijloacelor fizice de protecție ale acestora (carapace sau perișori fini lânoși și denși) extrem de eficace. Nu vom nominaliza aici niciun sortiment de ulei horticol din cauza diversității acestui sortiment aflat pe piață dar insistăm ca tratamentele succesive să se facă cu produse diferite spre a se completa efectul unuia cu cel al următorului. Recomandăm ca primul tratament să se facă cu zeamă albastră iar uleiul horticol să fie aplicat ultima în cazul sâmburoaselor și al doilea în cazul semințoaselor. Astfel se poate asigura timp de acțiune pentru asfixierea dăunătorilor de către uleiuri dar și reducerea riscului de contaminare cu acesta a tăietorilor ca urmare a spălării lor de către precipitațiile de iarnă iar sulfatul de cupru din zeama albastră nu are nevoie de prea mult timp pentru a „ arde” rezervelor biologice de ciuperci patogene și dăunători hibernanți. Dar cuprul din acest produs distruge și bacteriile glasogene – adică generatoare de cristale de ghiață, existente pe părțile aeriene ale tuturor pomilor, dar în cel mai mare număr pe cais, vinovate în mare măsură de lipsa de rezistență la gerurile târzii de primăvară a plantelor. Pentru o mai bună protecție a muncii este recomandabil ca ultimul tratament de iarnă să se facă după efectuarea tăierilor spre a evita contaminarea operatorului horticultor cu aceste substanțe dar și pentru a reduce efortul fizic și financiar reclamate de acestea căci va fi un vomum mai mic de coroană pe care să se aplice soluția de stropit. Aceasta presupune efectuarea la timp a tăierilor în uscat Așadar recomandăm ca tratamentul 1 să fie făcut cu sulfat de cupru – 3 %, zeamă albastră, al 2 – lea cu ulei horticol pentru semințoase,sau un insexcticid ca Sinoratoxul sau Carbetoxul pentru sâmburoase iar tratamentul 3 pentru semințoase să fie făcut obligatoriu cu un insecticid de ingestie sau contact. Tratamentul de iarmă se recomandă chiar și în viile hibride, mai ales pe butucii sensibili la atacul acarienilor (păinjeni) ce se dezvoltă pe frunze creind pe acestea bășicuțe, negei, în care se ascund dăunătorii și sunt mai greu de tratat în vegetație. De regulă acest aspect se neglijează de proprietarii de vii și aceasta va avea efect negativ asupra plantației și a producției. Practic este obligatoriu ca toți proprietarii de pomi sau vii dintr-un areal să efectuieze astfel de tratamente spre a suprima sursele potențiale de infestare cu astfel de agenți patogeni. La vii se poate recurge chiar la curățarea scoarței exfoliate (coaja) de pe coarde și mai ales de pe brațe și butuci, toamna, spre a provoca distrugerea agenților patogeni hibernanți sub acestea de către gerul iernii. Prin efectuarea tratamentelor de iarnă în pomcultură se reduce la maximum 5 numărul tratamentelor ce trebuie efectuate în vegetație și astfel se reduce mult contaminarea producției cu substanțele toxice utilizate în combaterea bolilor și a dăunătorilor și totodată și costurile de producție. Cunoscute fiind condițiile din această iarnă permiteți-mi să vă recomand să vă aprovizionați de timpuriu cu produsele fitofarmaceutice necesare căci în mod cert veți avea nevoie de ele și este bine să faceți tratamentele respective la momentele potrivite spre a avea rezultatele dorite. Pentru explicații mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea „Ghidul fermierilor mici și mijlocii – volumul 1 – culturi de câmp, furajere și legumicole, ed 2020”.
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi oamenii actuali, căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez cu fiecare articol pe care-l voi publica. Primesc suficient de multe telefoane prin care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar, înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi. Primăriile sunt obligate să înstiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru. Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bogăția vine de le sine apoi …
Ing. Ion VELICI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here