Prima parte a titlului nu-mi aparţine. Supărat pe faptul că n-am răspuns la telefonul fix toată seara, amicul Ştefan Stăiculescu, gorjean transplantat în Vâlcea şi cu sufletul acasă, m-a sunat pe mobil la 6,30 să-mi sugereze scrierea unui editorial.
De unde să ştie că fulgerele, trăsnetele şi furtuna lăsaseră Peştişanii fără curent electric şi fără telefonie fixă. De televizoarele în care se lăfăie Micul Napoleon ce să vă mai spun. Mai bine scriu.
*
Nu-mi dau seama ce doreşte Emil Boc, în afară de faptul că nici în ruptul capului nu-şi dă demisia. Ţine foarte mult la vrerea celui care l-a uns prim ministru ori e pur şi simplu însetat de putere şi de parvenire? Deşi nu cred că citeşte altceva decât textele de pe prompter (când vorbeşte liber îşi iese din pepeni, jigneşte şi ne ciuruieşte buzunarele), i-aş recomanda un banc bun: „Dacă ai voinţă, poţi să muţi şi munţii din loc. Dacă ai creier, îi laşi acolo, că nu te deranjează.” Şi cum bancul e universal, nu se referă în nici un caz la Roşia Montană!
Norocul mai este şi cum şi-l face omul. Sau cum i-l face protectorul său. Cu toată „hoţiunea de cenzură”, Emil Boc n-a izbutit să părăsească o corabie grav avariată. Numai vreo opt! Parlamentarii naşpa, ieftin cumpăraţi de Conu’ Boc – baron de Răchiţele, ca solduri, au zis ei că mai e bun. Până la încă o moţiune de cenzură ce nu va întârzia foarte mult. Ar mai rămâne ca opoziţia să creadă în ea şi chiar s-o dorească. Cu amendamentul că în locul Guvernului Boc trebuie pus ceva în loc. Nu-i sigur că PSD şi PNL vor aşa ceva, la fel cum nu sunt sigur că ei nu preferă să-i lase pe portocalii să se compromită încă doi ani şi să piardă fără drept de apel.
Cel care a mai picat odată în cap, la propriu, şi altă dată ca prim ministru, chiar în Parlament, tot în urma unei Moţiuni de cenzură adevărată a fost repus la loc de ăl care-şi bate joc de România ultimilor ani. De însuşi Zeus din Dealul Cotrocenilor. Spre a alcătui un alt guvern. De fapt, Emil Boc l-a reşapat pe ăl de căzuse. Nu ştiu cum se face, dar ce nu gândeşte singur se grăbi să asume în faţa Parlamentului planul de austeritate ce fusese lansat la apă de însuşi „Il Comandante”, recte Traian Băsescu. Micul Napoleon n-are organ propriu de gândit, fiind permanent în lesa Şefului. Iar parşivul de Băse se grăbise să precizeze: „Răspunderea revine Guvernului şi Parlamentului”. Şi uite-aşa, Guvernul şi Parlamentul se fac de cacao.
Acum, scăpat de „Hoţiunea” de cenzură, Micul Napoleon îşi dă aere de prim ministru. Chiar dacă planul de austeritate, cum spuneam, nu-i aparţine. Promite, în schimb, marea cu sarea. Cică duminică, Micul Napoleon sau Emil al Nuţului Năii, adică Boc, „De-a Bocului, cum îi zic sătenii din Răchiţele, aşezare la o aruncătură de cute de coasă de Huedin, judeţul Cluj, ar cloci nişte măsuri anticriză care să ajute pensionarii. Mira-m-aş!
Ion PREDOŞANU
