În urmă cu 85 de ani, la 8 septembrie 1935, un eveniment cu mare încărcătură emoțională strângea în Piața Mare a orașului Târgu-Jiu, mii de participanți (ziarul „Gorjeanul” din acea perioadă scria de aproximativ 40.000 de persoane). Se dezvelea monumentul-sarcofag realizat de sculptorița Milița Petrașcu, la comanda Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, în memoria eroinei de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu. Au fost prezenți atunci, la Târgu-Jiu, M.S. Regele Carol al II-lea, prim-ministrul Gh. Tătărescu, episcopul Vartolomeu al Râmnicului și mai mulți membri ai Guvernului României.
Ecaterina Teodoroiu, supranumită și „Eroina de la Jiu”, este una dintre cele mai importante figuri feminine din istoria României. Ea s-a născut la 14 ianuarie 1894, în Comuna Vădeni (astăzi parte a municipiului Târgu-Jiu), județul Gorj.
Prima participare a ei la viața militară a fost consemnată în anul 1913, când, deși era elevă în anul V de liceu, s-a înscris ca și cercetașă în asociația cercetașilor români, Cohorta „Pastorul Bucur” din București, iar din 1914 era cunoscută ca bună cercetașă în cohorta gorjeană de la Târgu-Jiu, unde activa pe timpul vacanței. După intrarea României în Primul Război Mondial, la 15 august 1916, a fost repartizată la Crucea Roșie Română, pentru îngrijirea răniților în Spitalul din Târgu-Jiu. Asistând la moartea fratelui său, sergentul Nicolae Teodoroiu, la Sâmbotin (1 noiembrie 1916), Ecaterina a fost înrolată, după multe rugăminți, ca soldat voluntar în Regimentul 18 Infanterie Gorj, participând la luptele duse pe teritoriul județului Gorj. În luptele de la Dănești, din seara zilei de 3 noiembrie 1916 a fost luată prizonieră și dusă la 
Cărbunești de unde a scăpat, împușcând santinela de pază. A revenit pe câmpul de luptă și la Bărbătești a fost rănită ușor la picior. În luptele din 6 noiembrie 1916 din apropiere de Filiași, un obuz i-a fracturat tibia și coapsa stângă, urmând o perioadă în care a trecut prin mai multe spitale – la Craiova, București și la Spitalul „Regele Ferdinand” din Iași. După aceste bătălii, din sudul județului Gorj, Ecaterina avea să fie cunoscută sub apelativul de „Eroina de la Jiu“.
Cu prilejul vizitei Reginei Maria la spitalul din Iași, aceasta a recompensat-o cu 400 de lei lunar, acordându-i, totodată, gradul de sublocotenent onorific, pentru a-i conferi autoritate în fața trupei. Evacuată din spital după refacere, a fost încadrată, după multe insistențe, la Regimentul 43/59 Infanterie Lupeni. Pentru faptele sale de arme, Comandamentul Marii Legiuni a Cercetașilor i-a decernat Ecaterinei Medalia „Virtutea Cercetășească” de aur, iar prin Înaltul Decret nr. 191 din 10 martie 1917, publicat în Monitorul Oficial nr. 292 din 16 martie 1917, domnișoara Teodoroiu Ecaterina din Legiunea de Cercetașe „Domnul Tudor” a fost distinsă cu Medalia „Virtutea Militară” de război clasa a II-a „pentru vitejia și devotamentul ce a arătat pe câmpul de luptă, s-a distins în toate luptele ce Regimentul 18 Infanterie a dat cu începere de la 16 octombrie 1916, dând probe de vădită vitejie, mai ales în luptele ce s-au dat la 6 noiembrie 1916, în apropiere de Filiași. A fost rănită de un obuz la ambele picioare”. Regele Ferdinand I i-a acordat, personal, la 19 martie 1917, Medalia „Virtutea Militară” clasa a II-a şi a fost avansată la gradul de sublocotenent (prin Decretul nr. 191 din 10 martie 1917, publicat în Monitorul Oficial nr. 292 din 16 martie 1917), primind comanda unui pluton din Regimentul 43/59 Infanterie Lupeni.
Miercuri, 22 august, la ora 21,15, unitățile române au fost atacate și surprinse descoperite de unități din Regimentul 40 Rezervă german. Ecaterina se afla cu plutonul său în tranşee, pe Dealul Secului, deasupra pârâului Zăbrăuciorul, în zona Muncelului. Observând că inamicul pregătea o ofensivă, Ecaterina a ieşit din tranşee ordonând soldaţilor din subordine să pornească la atac cu îndemnul: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!“. În acel moment a fost lovită în inimă de două gloanţe venite dinspre poziţiile germane. Trupul rănit al eroinei a fost transportat de către brancardieri la postul de comandă al regimentului. Din păcate, Cătălina nu a putut fi salvată și în acea seară a și decedat. Trupul ei a rămas acolo până a doua zi când a fost înmormântată cu paradă militară într-o poiană din Zăbrăuți, pe Valea pârâului Glod, comuna Fitionești, lângă căpitanul Morjan Dumitru, gorjean şi el, mort în fruntea Companiei a 6-a cu o zi înainte.
Deosebit de importantă este mențiunea făcută pe marginea unuia dintre cele două exemplare ale actului de naștere al Cătălinei Toderoiu, făcut de Vasile Manta, notarul comunei Vădeni, cu cerneală verde, în urma decesului eroinei: „22 August 1917 – Moartă în luptele de pe frontul Mărășești-Oituz cu gradul de sublocotenent”.
Cu ocazia comemorării centenarului morții lui Tudor Vladimirescu, la 4 iunie 1921, sicriul Ecaterinei a fost exhumat din Valea Glodului, fiind transportat cu trenul pe ruta Fitionești – Focșani – Râmnicu Sărat – Buzău – Ploiești –București – Târgu Jiu, iar la 9 iunie 1921 a fost depus într-o criptă aflată între Primăria Târgu-Jiu și Biserica „Sf. Voievozi”, eveniment care a beneficiat de o asistență impresionantă din partea publicului.
De atunci, Elena Teodoroiu aducea Cătălinei, la fiecare 22 august, omagiul său de îndurerată mamă.
În anul 1935, Arethia Tătărescu, președinta Ligii Naționale a Femeilor Române din Gorj și soția prim-ministrului României, Gheorghe Tătărescu, îi comandă Miliței Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși, să execute un monument-sarcofag care să acopere mormântul Ecaterinei Teodoroiu din Târgu-Jiu. Monumentul făcea parte dintr-un șir de intenții comemorative destinate eroilor gorjeni căzuți în Primul Război Mondial, la fel ca Ansamblul sculptural „Calea Eroilor” comandat lui Constantin Brâncuși. Imediat Milița Petrașcu se apucă de treabă și, până la începutul lunii septembrie, ridică deasupra mormântului Ecaterinei Teodoroiu, un falnic monument-sarcofag din travertin italian. Era sculptat în patru basoreliefuri și așezat pe un postament cu trei trepte. Fiecare față reprezenta scene din viața și activitatea militară a „Eroinei de la Jiu”. 
Basoreliefurile de pe fețele laterale ale sarcofagului, erau organizate astfel: pe fața dinspre miazăzi, apare un tablou prezentând copilăria din satul ei natal; pe latura opusă, apare eroina, în medalion, salutată de cercetașii din care a făcut parte, ca elevă de curs secundar. Celelalte două fețe o înfățișează în război, pornind la atac cu plutonul și momentul final, când este dusă la locul de odihnă de mâini pioase de soldați. În cele patru colțuri, veghează patru femei în costum național, ținând în mâini câte o cunună de lauri.
În cuvântul omagial, Regele Carol al II-lea, a făcut următoarea remarcă: „Prăznuind eroismul unei fete din Gorj, noi sărbătorim astăzi virtutea unui neam întreg… Fie ca această piatră să rămână generațiilor de mâine o veșnică pildă de credință, de avânt și de energie”.
La finele anului 1918, mausoleul a intrat în renovare generală, fiind demontat, bucată cu bucată, curățit și refăcut. Dezvelirea acestuia, după renovare, a avut loc la data de 14 ianuarie 2019, cu prilejul aniversării a 125 ani de la nașterea eroinei.
Lt. col. (rtr.) Gheorghe BUȘE, A.N.C.E.„R.M.” Gorj
