După două premiere, în scurtul răgaz trecut de la începutul anului, Teatrul „Elvira Godeanu”, din Târgu Jiu, apare cu încă o ofertă excelentă pentru publicul târgujian. Este vorba din nou despre o comedie scrisă de un englez Ray Cooney, iar piesa se numeşte “Bigamul”, dupa “Run for your wifes”, care a ajuns pe
toate scenele marilor capitale ale lumii – Paris, New York, Moscova, Tokio, Roma, piesă pe care regizorul Cristian Ioan a pus-o în scenă, cu succes, în mai multe teatre din ţară şi chiar în Slovacia, în frumosul teatru din Nitra – 5 ani şi 186 de spectacole, în Târgu Mureş, Bacău, în Satu Mare, la Teatrul Mic din Bucureşti, jucându-se 11 ani.
Pentru că ziua reprezentaţiei se apropie cu paşi repezi, cei angrenaţi în realizarea acestui spectacol muncesc de zor şi cu necesara concentrare, dar asta numai dacă se poate, deoarece tocmai când să spui Doamne ajută de un loc în care totul părea liniştit, un izvor cu apă vie de la care vin să se reîmprospăteze oamenii cu sufletul biciuit de problemele existenţei de zi cu zi, iaca numa că apare motiv de învolburare şi tulburare în, până mai acum, frumoasa curgătoare activitate din teatru.
Şi uite aşa se face că spaţiul acesta, un templu închinat Thaliei, care este destinat artei teatrale, locul unde năzbâtiile lumii ar trebui să fie doar subiecte prezentate pe scenă, se vede închinat vântoşilor zei.
Dacă treci cumva pe lângă uşa laterală, care dă spre Hotel Gorj, omul călător este tentat, fie dimineaţă, fie seară, să stea în loc şi să asculte, intrigat de vocile ce se aud din interior ca şi cum cineva, acolo, are o plăcere nebună de a se certa încontinuu. Dacă nu am şti că acolo este clădirea care adăposteşte teatrul, iar vocile sunt ale actorilor care muncesc efectiv pentru a da viaţă comediilor, dramelor sau tragediilor, personajelor şi lumea lor, te-ai mira şi cu siguranţă că ai considera că poate fi motiv de apariţie a celor de la liniştea publică. Însă, asta înseamnă teatrul, până la urmă, o parte ascunsă privirilor celor mulţi cu multă năduşeală, cu multe ore de repetiţii şi iar repetiţii, care se întind câteodată până seara târziu, şi o altă parte de prezentare a produsului finit, acea lume în care sunt transportaţi spectatorii, spre fericirea lor.
Numai că această “moşire” în stilul socratic, a spectacolului “Bigamul”, conform declaraţiei regizorului Cristian Ioan, cel care întâmpină în aceste momente ceva greutăţi în pregătirea piesei: “De vreo 4-5 zile nu se mai pot face repetiţii în mod normal, eu sunt din afara oraşului şi a instituţiei, am condus teatre timp de 22 de ani, dar constat o stricare a tonusului de muncă. Este păcat, pentru că aici, la Teatrul „Elvira Godeanu” am găsit un colectiv de oameni care vor rămâne în istoria Teatrului Românesc, ca şi ctitori de instituţie culturală fanion al oraşului Târgu-Jiu. Teatrul târgujian îşi ia zborul şi devine tot mai apreciat în turnee şi la festivaluri, contribuind la prestigiul oraşului şi chiar al ţării.” Cristian Ioan consideră că, din păcate, s-a uitat că instituţia aceasta este a actorilor, şi rezultatele vizibile în ultima perioadă vorbesc de la sine despre ce înseamnă o muncă susţinută.
De fapt, aprecierea valorii întregii echipe de la Teatrul „Elvira Godeanu”, nu poate fi contrazisă de cât de spectatori. Când un teatru joacă cu casa închisă nu mai este nimic de adăugat.
Despre piesa de teatru pe care o aşteptăm, este „probabil una dintre cele mai bine scrise comedii ale sfârşitului de mileniu”, iar despre actori – lor le trebuie linişte, mai întâi, liniştea creatoare, pentru că sunt singurii oameni care la sfârşitul muncii lor sunt răsplătiţi cu „palme”, dar nu la propriu, ci cu aplauze.
Gheorghe Munteanu
