Accente polikratice – Aleşii poporului? În nici un caz!

558
Signature --- Image by © Royalty-Free/Corbis

1. În orice istorie, demenţii, ajunşi conducători şi diktatori, provoacă dezastre. Orice totalitarism/ dogmatism paranoic/ este emanat de „cele mai bune intenţii” (a se citi utopii, demagogii, apologii), care ascund, catastrofal, genociduri odioase.
2. În orice istorie, cei bogaţi vor să devină şi mai bogaţi, iar cei săraci ar trebui, pe orice cale, împuţinaţi, dacă nu eliminaţi, ca-n maniera lui Hitler faţă de evreii asasinaţi în lagăre de exterminare (prin înfometare, gazare, muncă silnică etc.). Săracilor, eventual, să le fie minţită şi manipulată existenţa cu „bariere” emoţionale, cu războaie psihologice, cu pandemii, cu „populisme” ieftine.
3. În orice istorie, aleşii poporului alcătuiesc bilanţuri, periodic, pentru a da raport de activitate şi transparenţă (ci nu de secretizare subversivă a demersurilor lor, aservite prioritar propriilor interese, ascunse de cunoaşterea colectivă). Ca atare, de ce nu subscriu şi actualii parlamentari de Gorj (şapte?!) la acest set de imperative enunţate de mine? Uite, doar senatoarea Şoşoacă s-a alăturat revoluţiei minerilor din Valea Jiului (exclusă şi din A.U.R. pentru luările ei de poziţie tranşante şi transparente – n.m.) şi le-a vorbit franc şi adevărat; citez din discursul ei: „Guvernanţii sunt trădători şi hoţi!”;
4. John Stuart Mill, în tomul său, „Despre libertate”, reacreditează lupta dintre Libertate şi Autoritate. „Prin libertate – citez din opul filozofului englez – se înţelege protecţia împotriva tiraniei conducătorilor politici. […] De aceea, ţelul patrioţilor era (şi este şi azi valabil – n.m.) acela de a îngrădi puterea pe care cârmuitorul trebuia lăsat să o exercite asupra comunităţii; şi ei înţelegeau (şi eu continuu s-o interpretez în aceeaşi direcţie –n.m.) prin libertate tocmai această îngrădire”.
5. Insist, cu acest prilej, oferit de tratatul politic al englezului, asupra celor două căi prin care se obţinea (şi ar trebui şi în prezent să se întâmple aidoma – n.m.) îngrădirea puterii, fie ea şi legislativă. Această îngrădire e ca un control democratic şi împotrivitor oricăror devieri dictatoriale. Cea dintâi cale se exprima – citez – „în statornicirea unor mijloace de control constituționale, care făceau din consimţământul comunităţii sau al unui organism oarecare propus a reprezenta interesele acesteia, o condiţie necesară pentru unele dintre cele mai importante acte ale puterii cârmuitoare.”
6. Toate măsurile luate de guvernul Cîţu sunt împotriva noastră, a tuturor: tineri, bugetari, pensionari, muncitori, fermieri… Tăierile şi îngheţările acestor oameni de dreapta sunt, clar, antidemocratice. Făcând „scandal la intrarea în mină”, parlamentara Şoşoacă a declarat că s-a săturat de mizeriile clasei politice actuale, de prăduitori, de 31 de ani încoace. Asupritorii poporului român sunt chiar politicianiștii săi, conducătorii lui, devoratori de bugete, amploiaţi, trântori şi stupizi, rapaci. Şi parcă pururi furaţi, minţiţi, înşelaţi (la vot – n.m.), marginalizaţi social-economic, românii sunt azi slugi în propria-le ţară. Iar privatizarea îi va aduce în sapă de lemn, spre un dezastru iminent similar cu o prăpastie = hău poate fără fund. (va urma)
Ion Popescu-Brădiceni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here