* Să fii spontan când vorbeşti cu tine însuţi e o dovadă profundă de inteligenţă.
* Nu există conştiinţă absolută. O conştiinţă absolută te duce spre nebunie.
* Timiditatea mea, pentru unii, e incomodă. Să am eu, oare, o „agresiune” în timiditate sau o vanitate a timidităţii?
* Fereşte-te să fii expert în emoţii! Un expert în emoţii se sinucide.
* După moarte, ajuns în cer, sufletul poetului îşi face un pod din nori.
* Cei care se pun bine cu toată lumea sunt mai degrabă de partea necuratului decât a lui Dumnezeu.
* Cât a avut funcţie, linguşitorii i-au ridicat statuie din paie. Cum a pierdut funcţia, au dat foc paielor.
* Starea de vinovăţie poate fi un pas spre mântuire, dacă pasul îl faci prin mărăcini.
* Mizeria umană se curăţă mai greu decât cea a animalelor.
* Emoţia trebuie cultivată ca să nu se piardă în truisme.
* Dragostea adevărată nu are simţul măsurii. Dacă ai măsură în dragoste, ea devine îndoielnică.
* A trăi poetic – a trăi într-o perpetuă căutară abisală.
* Lupta cu viaţa se face pe teren neutru.
* Atunci când îţi pierzi speranţele, să nu le declari pierdute, fiindcă pot fi găsite de alţii.
* Chiar dacă mă izolez de lume, umbra ei mă bântuie.
* A iubi o iluzie – a te mântui prin utopie.
* Să gândeşti tot timpul pozitiv despre un individ josnic e o neputinţă de a fi tu însuţi.
* O poruncă – să nu iei roua de pe frunze, că te ofileşti!
* Starea de bine este între iad şi rai. Starea de rău este între un individ şi un alt individ.
* În spatele lucidităţii e atâta furtună!
* A fi generos – a nu oferi din darul lui Dumnezeu, ci din darul oamenilor.
George Drăghescu
