Faptul că un profesor şi universitar se roagă de preşedintele Traian Băsescu „să nu mai arunce cu noroi în noi”, adică în portocaliii din PDL, prin aprilie anul acesta nu mai miră pe nimeni. Tot europarlamentarului Cristian Preda îi aparţin şi vorbele luate acum drept motto al acestor însemnări.
Eu, unul, nu l-am cunoscut pe ministrul Agriculturii din Guvernul Petru Groza, ţăranul Zăroni, despre care am auzit, pe cale orală, opri despre care am citit multe bancuri, bâlbe şi prostioare cu tâlc. Cât a fost Zăroni de incult, de rudimentar, dar pe vremea lui n-a fost o criză agro-alimentară de nivelul celei actuale. A le repovesti, chestiile ţăranului Zăroni n-ar avea niciun chichirez. Chiar dacă ţăranul ajuns ministru a rămas proverbial pentru diversele sale gafe. Lingvistice şi nu numai. Doar că înainte de el, de primul ministru Petru Groza chiar, România avusese miniştri numai oameni capabili, demni, însufleţiţi de datoria lor şi nu doar ahtiaţi după ciolan. Aşa cum sunt mulţi, foarte mulţi în guvernul Emil Boc, dacă nu chiar majoritatea. Care, la rândul său, este un infatuat ce se bate cu cărămida-n piept cât de mult bine face el României, deşi recunoaşte că acum ne merge rău. Cine-l crede pe demagogul şef peste un guvern de incompetenţi că ne va mai merge vreodată bine?
AGRICULTURĂ DE MINI-SUBZISTENŢĂ. Cu un ministru ca Valeriu Tabăra, un învârtit şi ajuns ditamai profesor universitar dr. la Agronomia timişoreană, după 1990, nici n-ar putea fi altfel! Căci înainte fusese numai un ingineraş agronom la o staţiune de cercetări, cu un doctorat luat, pe bune, în ameliorări de soiuri. Ajuns preşedinte de partid la defunctul PUNR, pe care el însuşi l-a îngropat, s-a lipit graţie PDSR de un post de ministru al Agriculturii. Prăpăstiile lăsate de el în agricultura românească se adâncesc astăzi. Când este un prosper om de afaceri şi beneficiar al introducerii şi impunerii, la noi în ţară, a plantelor modificate genetic. În loc să-şi vadă de treburi serioase şi de administrarea corectă, profesională a amărâtei de agriculturi româneşti. Se contrazice, de mama focului cu ecologiştii, pledând contra-cost, desigur, cauza plantelor modificate genetic. Ministrul portocaliu al Agriculturii mai susţine că fără biotehnologie nu va putea fi evitată, pe mai departe, scumpirea alimentelor. Acelaşi ministraş afacerist, invocând inexistenţa bolilor sau alergiilor determinate de consumul plantelor modificate genetic.
În schimb, ecologiştii au argumente solide şi afirmă că plantele modificate genetic dăunează sănătăţii şi nici nu realizează producţii impresionante la hectar.
EDUCAŢIA, LA PĂMÂNT. Să mai luăm un exemplu de ministru portocaliu nu numai impopular, ci şi de-a dreptul incompetent. Înainte de a ne ocupa niţel de ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, să amintim de un pilduitor creator de şcoală românească. Se numea Spiru Haret şi a făcut o adevărată reformă în învăţământul românesc. El însuşi, nefiind român, cum nici Daniel Funeriu nu pare. Numai că Spiru Haret era aromân, ca şi savantul Nicolae Iorga, iar aromânii au fost, de-a lungul istoriei mai români decât românii. Ministrul Spiru Haret bătea ţara-n lung şi-n lat, se ocupa de construirea de şcoli şi dialoga cu dascălii. Bazându-se, îndeosebi, pe învăţători. Purta o bogată corespondenţă cu subordonaţii, ca ministru al şcoalelor, iar scrisorile domniei sale începeau, totdeauna, cu „Frate învăţător”. Nişte scrisori păstrate de destinatari ca icoane şi acte de credinţă faţă de ţară şi învăţământul românesc. Scrisorile lui Spiru Haret nu aveau nicio legătură cu declaraţiile de acum ale aceluia care pângăreşte fotoliul înaintaşului Spiru Haret. Apariţiile publice ale lui Daniel Funeriu, ca şi ale colegilor lui de guvern par mai degrabă mărturisirea unei legături de vulgaritate politică cu PDL-ul, nu cu dascălii acestei ţări ori cu ţara românească. De chestia cu cetăţenia lui franceză şi Diploma de Bacalaureat obţinută acolo nu ne mai legăm. Nici despre inexistenţa vreunei legături a sa cu catedra n-o facem. El fu adus în Guvernul PreşBăsescu-Boc de preşedintele Traian Băsescu. În fond, actualul ministru al Educaţiei, a propus sau a produs o Lege a Educaţiei copy-paste şi cam atât. Iar gloata coaliţiei create în jurul portocaliilor a votat-o, asumat-o orbeşte-prosteşte.Ne oprim aici şi-i cerem europarlamentarului Cristian Preda să cugete puţin la cele declarate de domnia sa. Şi să priceapă că legile luate de pe Internet pot avea o mulţime de greşeli. Ca apoi, fără a fi dezbătute în comisiile parlamentare ale Senatului şi Camerei deputaţilor, ori în plen, e limpede că legile sunt doar nişte aberaţii, elucubraţii ale regimului băsescian. Adică, ale purtătorilor de ciolan portocaliu.
Ion Predoşanu
