Prima sărbătoare din noul an bisericesc, care începe la 2 septembrie este praznicul împărăţesc din 8 septembrie închinat Naşterii Maicii Domnului numit şi Sfânta Marie Mică. Biserica a voit să pună în lumină sfinţenia Maicii Domnului chiar din primele zile ale anului bisericesc.
Lipsa copiilor dintr-o familie era considerată o pedeapsă divină în Legea Veche, cei fără copii fiind desconsideraţi de semenii lor. Ioachim şi Ana ajunşi la vârstă destul de înaintată nu s-au descurajat nicio clipă, ci, dimpotrivă s-au rugat lui Dumnezeu cu stăruinţă şi încredere, cerându-i un copil. Şi iată că Dumnezeu a ascultat rugăciunea celor doi soţi şi când nimeni nu mai credea că vor deveni părinţi, li s-a născut o fiică pe care au făgăduit-o lui Dumnezeu încă de la naştere, căreia i-au pus numele Miriam sau Maria. Ea a adus multă bucurie în casa părinţilor aşa cum aduce orice copil. După trei ani ea va fi dusă la templu de la Ierusalim, unde rămâne sub îngrijirea unor femei aflate în slujba templului până la împlinirea vârstei de 15 ani. Toate aceste informaţii le avem din Sfânta Tradiţie, de acum înainte viaţa Sfintei Fecioare Maria este cunoscută din paginile Sfintelor Evanghelii, fiind strâns împletită cu a pruncului sfânt pe care l-a născut. Prin vieţuirea ei curată, prin trăirea ei aproape de Hristos, prin virtuţile care i-au împodobit viaţa, ea este modelul cel mai desăvârşit al vieţuirii în lumea pentru creştini. Naşterea Preacuratei Fecioare este sărbătoare a bucuriei nu numai pentru evlavioşii ei părinţi ci pentru întreaga omenire, căci prin ea va veni în lume Mântuitorul cel mult aşteptat.
Biserica a numit-o ”luceafăr de dimineaţă” căci precum Luceafărul vesteşte apropiata venire a Soarelui, tot aşa naşterea Fecioarei a vestit apropiata venire în lume a ”Soarelui dreptăţii” , Hristos Domnul. ”Lumină” şi ”Maică a luminii” îi spune în căutările ei Biserica, aşa cum auzim în fiecare zi la slujba de dimineaţă ”Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii întru căutări cinstind-o să o mărim”. Creştinii o cinstesc, îngerii i se închină, arhanghelii o măresc, începătoriile o preacinstesc, scaunele o ascultă, domniile îi recunosc domnia, stăpâniile îi împlinesc porunca, puterile tăria, heruvinii conştiinţa şi serafimii dragostea. E greu să ne închipuim cum pot să fie anumiţi credincioşi care spun că sunt ai lui Hristos, dar refuză să cinstească pe Maica Domnului. Nu putem ajunge la Hristos fără să întâlnim pe Preacurata Sa Maică.
Maica Domnului este pururea rugătoare pentru noi toţi, este călăuzitoarea noastră pe drumul mântuirii, este apărătoarea şi sprijinitoarea noastră atunci când suntem în necazuri în boli şi în durere. Ea este prezentă la fiecare hertfă nesângeroasă a Fiului ei din Sfântul Altar, ca o mamă grijulie şi pururea rugătoare pentru noi către Fiul ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Ea este nădejdea noastră din această viaţă şi după moartea noastră, ea este cheia împărăţiei lui Hristos şi uşa raiului. Să o lăudăm şi noi astăzi în ziua naşterii ei, dar şi în celelalte zile, prin sfintele slujbe închinate ei, să o cinstim ca pe o împărăteasă a lumii şi ca pe o maică a noastră a tuturor:”Prea Sfântă născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. Amin”.
Preot Zglobiu Dan, Catedrala Ortodoxă Motru
