Veteranul de război (plt. rtr.) Bușe C. Gheorghe, tatăl meu, eroul meu

335

Episodul 1, Generalități
Să nu uităm ce spunea un mare istoric român: ,,Dacă ai văzut fapte istorice, dacă ai trăit fapte istorice, ai obligația să le păstrezi în formă în care ele ți s-au înfățișat ție. A scrie istorie este o obligație pentru omenire, a o adaugi cu ce ai aflat, e o obligație pentru fiecare, rămânând ca aceia care pot să scrie, să adune și ce au aflat de la cine nu mai poate vorbi … ‘’ (Nicolae Iorga)
Bușe C. Gheorghe s-a născut la 21 aprilie 1916 în satul Racovița, comuna Polovragi, raionul Novaci, regiunea Craiova (azi județul Gorj), fiind rodul unei dragoste fugare al Constantinei N. P. Bușe, o fată frumoasă dar naivă de la țară, de numai 20 de ani, care nu s-a mai căsătorit de rușinea păcatului săvârșit, fiind ademenită de un tânăr consătean pe care l-a tăinuit toată viața. Nu trecuseră nici patru luni de la nașterea pruncului când România a intrat în Războiul de Întregire a Neamului, iar el a fost nevoit să crească în mirosul prafului de pușcă a acestui război.
Neavând tată, a fost crescut de bunici. Mama lui a locuit tot timpul cu părinții săi, în casa părintească. Cu toate că bunicul lui era dulgher și avea în proprietate opt pogoane de pământ, nu a fost un om înstărit, ci mai degrabă sărac. Din această cauză Bușe C. Gheorghe a făcut doar patru clase elementare.
Nu trecuseră nici 20 de ani de la terminarea Primului Război Mondial și de la ziua cea sfântă, 1 Decembrie 1918, când la Alba-Iulia Adunarea Constituantă a aprobat solemn Unirea cu România a tuturor teritoriilor de peste munți și dintre Prut și Nistru și iată că, în centrul Europei se auzeau “zăngănitul armelor” care prevesteau declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Prin alipirea Austriei de către Germania și ocuparea la 15 martie 1939 a Cehoslovaciei, hitleriștii obțineau controlul asupra unei importante părți a bazinului dunărean asigurându-și o poziție strategică favorabilă pentru inițierea altor acte de agresiune în centrul continentului. În întreaga Europă situația devenea pe zi ce trecea tot mai tensionată. Datorită împrejurărilor în care se afla România, guvernul a trebuit să ia măsuri urgente în vederea pregătirilor de luptă a armatei române care la sfârșitul anului 1938-1939 era depășită tehnic și tactic și nu putea face față în caz de urgență, cu toate că ostașii români au dat dovadă de vitejie și eroism în Primul Război Mondial.
Tânărul de numai 22 de ani a efectuat stagiul militar la Regimentul 2 Dorobanți din Rm. Vâlcea în perioada 13.02. – 13.08.1938, numai șase luni, așa cum rezultă din Livretul Militar seria Be, nr. 089938, eliberat de Comisariatul Militar al Raionului Novaci la data de 24.12.1958. A fost lăsat la vatră cu gradul de soldat.
În iarna anului 1938, Bușe C. Gheorghe s-a căsătorit (că de, făcuse armata) cu Ioana lui Sprînceană (Ioana Rusu), care tocmai se despărțise de soțul ei, femeie în toată puterea cuvântului, cu 20 de ani mai mare decât el și cu doi copii mici, o fată, Ioana (Onica) și un băiat – Haralambie (Lampie). S-a mutat la ea în casă, deoarece erau mult mai aproape de centrul satului și erau doar ei cu copii. Pe atunci Gheorghe C. Bușe, se ocupa de „cărăușie”. Făcea șindrilă și o vindea prin sudul țării pe porumb. În primăvara anului 1939, Nicolae P. Bușe I, bunicul lui, a decedat, iar el doar ce împlinise 23 de ani, era proaspăt însurat și cu doi copii mici și mai avea și o mamă și o bunică de întreținut.

Chemarea pe Frontul de Est
Atacul german asupra Poloniei din dimineața zilei de 1 septembrie 1939, la Marea Baltică, la portul Gdansk și astfel s-a declanșat cel de-Al Doilea Război Mondial. Acesta a fost un conflict armat generalizat, la mijlocul secolului al XX-lea (1 septembrie 1939 – 9 mai 1945) care va rămâne în memoria poporului român ca războiul care a adus moarte, jale și durere. Armele morții au răpăit fără încetare, producând victime nevinovate, lacrimi și suferințe, exoduri masive de populație, distrugeri de bunuri materiale. Declanșat la 1 septembrie 1939 a luat sfârșit, în Europa, la 9 mai 1945, prin capitularea Germaniei și la 2 septembrie același an, în Asia, prin capitularea Japoniei. El a implicat marea majoritate a țărilor lumii – inclusiv toate marile puteri – care au format două alianțe militare opuse: Aliații și Axa.
România își schimbă alianțele odată cu sosirea la putere a lui Ion Antonescu. Se aliază cu Puterile Axei în octombrie 1940 și intră în război de partea acestora la 22 iunie 1941 (fiind principalul secondant al Reich-ului pe frontul est european), în scopul de a recupera măcar teritoriile răpite de URSS: Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței.
România chemase sub drapel 24 de contingente cu un efectiv de 1.270.000 de soldați și ofițeri. Mulți dintre acești ostași luptaseră și în Primul Război Mondial în special ofițeri și generali de carieră. Mobilizarea generală, odată cu chemarea sub arme a ultimelor contingente din rândul rezerviștilor, oameni în vârstă cu familii împovărate, a dat mari emoții și a provocat derută locuitorilor din România. Marea majoritate a bărbaților apți de serviciul militar care împliniseră 21 de ani și până la 50 de ani au trebuit să plece la război pentru că așa a hotărât guvernul. Ofițerii, care au plecat la unitățile militare din care făceau parte, nu erau alții decât învățătorii noștri, iar școlile rămâneau fără dascăli, la fel ca și în Primul Război Mondial. Bătrânii satelor, rămași singuri, ieșeau în uliță și cu lacrimi în ochi erau îngrijorați și se tânguiau. Ei știau ce înseamnă războiul pentru că luptaseră la Jiu – Mărășești – Mărăști – Oituz, la Coșna, Cireșoaia, pe Măgura sau pe Valea Trotușului și Valea Oituzului.
Acum fiii lor plecaseră să lupte pentru eliberarea teritoriilor ocupate de invadatori și să dezrobească pe frații noștri de peste Prut și din Transilvania și nu era ușor. Veteranii din Primul Război Mondial își aminteau cum au plecat ei la război, lăsând acasă soția și copii plângând la poartă, iar acum trebuia să-i petreacă până la marginea satului și se rugau lui Dumnezeu să-i păzească, să se întoarcă sănătoși acasă. Oare ce era în sufletul acelor mame care rămâneau singure, înconjurate de un cârd de copii mici pe care trebuia să-i îngrijească, să-i hrănească, să lucreze pământul cu mâinile lor, să coacă pâine să nu moară de foame sau să care lemne să nu înghețe de frig, să toarcă cânepa și lâna pentru a-și îmbrăca copii. După ce România a intrat în război, la 22 iunie 1941, tânărul Bușe C. Gheorghe se aștepta să plece „pe front” așa că a vândut boii și și a lăsat o parte din bani soției să poată să-și întrețină familia, cei doi copii ai ei și o parte mamei sale Constantina, care a rămas cu mama ei, Maria, la casa părintească. Le mai ajuta fratele ei, Crisantie care avea peste 50 de ani și a rămas acasă. Casele lor erau aproape una de alta fără alți vecini apropiați. Doar la 4 – 5 sute de metri spre nord mai era o casă.
Din această cauză, la 1 august 1941 l-au chemat la război și pe tânărul Bușe C. Gheorghe, de doar 25 de ani, tot la Regimentul 2 Dorobanți din Rm. Vâlcea. L-au încadrat într-o companie de pionieri, i-au dat o armă în mână (pușcă mitralieră) și l-au trimis la război. N-a avut nicio tresărire. Atât de simplu era. Pentru el nu conta cu cine avea să se lupte, ci doar că țara avea nevoie de el. Era rândul lui să lupte pentru ea. Și a luptat. A fost trimis pe Frontul de Est, unde România a luptat alături de nemți împotriva Uniunii Sovietice.
Regimentul 2 Dorobanți Vâlcea a plecat pe front la data de 25 iunie 1941, ora 18.00 din gara Rm. Vâlcea, a ajuns la Focșani la 30 iunie și a fost dat în subordinea Diviziei 15 Infanterie. A primit botezul de sânge al războiului la 6 iulie 1941 când a trecut Prutul pe la Albița atacând trupele sovietice pe direcția Obilenii Vechi – Bujorul pentru a cuceri succesiv Dealul Oneștilor și Dealul Frasinului. La 10 iulie cuceriseră, prin lupte grele localitatea Onești. La 13 iulie 1941 Regimentul a primit ordin de a reveni sub comanda Diviziei 11 infanterie a Corpului 3 Armată din Armata a 4-a Română, luptând în subordinea sa până la cucerirea Odessei. (va urma)
Lt. col. (r.) Gheorghe Bușe, secretar executiv al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Județului Gorj (A.N.C.E. „R.M.” Gorj)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here