În Duminica a 3-a după Rusalii, la 10 iulie 2016, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a săvârşit Sfânta Liturghie şi slujba de sfinţire a Bisericii cu hramurile «Naşterea Maicii Domnului» și «Sf. Ierarh Nicolae» din Filia Şiacu, Parohia Corobăi, Protoieria Târgu-Jiu Sud, judeţul Gorj. Credincioșii prezenți în număr mare la sfânta Slujbă Euharistică au trăit momente de bucurie duhovnicească, în acordurile Grupului psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova!
Piatra de temelie a Bisericii s-a pus în anul 2004 și s-a zidit din inițiativa Preacucernicului Părinte, Preot Gușă Constantin și a domnului Fotescu Liviu, fost primar al comunei Slivilești, iar după zidire și efectuarea picturii în frescă, s-a sfințit la 10 iulie 2016. Locul în care a fost ridicat sfântul lăcaș, de un pitoresc aparte, se numește «Poiana Bisericii», deoarece încă din anul 1833 a fost ctitorită în acest loc o biserică din lemn, care s-a ruinat sub patina vremii, pe la începutul secolului al XX-lea.
Cu acest prilej, Preacucernicul Părinte, Pr. Gușă Constantin a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor, iar Preacucernicului Părinte Paroh, Pr. Negomireanu Daniel i s-a acordat rangul de iconom. De asemenea, au primit gramate chiriarhale de mulțumire: domnul Bucurescu Sorin, primarul Comunei Slivilești, doamna Gâțu Gabriela și domnii: Fotescu Liviu și Moraru Ion. Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit dr. Irineu i-a fost dăruită din partea comunității o icoană sfințită.
“Biserica este trupul tainic al Domnului și are o veșnicie”
La sfârșitul oficierii Slujbei Euharistice, în cuvântul de aleasă învățătură duhovnicească, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu a evidențiat faptul că de fiecare dată când se reînnoadă firul istoriei și se realizează lucrări plăcute Lui Dumnezeu, de la o biserică la alta, ne dăm seama cât de apropiați suntem de strămoșii noștri și cât suntem de iubiți de Dumnezeu, pentru că în asemenea momente avem ocazii speciale de care să ne bucurăm, așa cum este sfințirea unei biserici. De aceea, orice s-ar spune, cu orice ar trebui să comparăm biserica, nu o putem asemăna cu nimic altceva în lumea aceasta. Ea este numită «Casa Lui Dumnezeu», locul de preamărire a Preasfintei Treimi, acolo unde sfinții îngeri doresc să asculte și să privească cu multă teamă și cu frică Sfânta Liturghie, iar îngerii noștri păzitori să ia parte împreună cu noi la jertfa cea fără de sânge a Mântuitorului Iisus Hristos. În continuare, Arhieria Sa le-a spus credincioșilor că: “Biserica este trupul tainic al Domnului și are o veșnicie. Ea nu sfârșește niciodată, pentru că Însuși Mântuitorul Iisus Hristos este Fiul Tatălui Ceresc, Fiul Preasfintei 
Născătoare de Dumnezeu, iar noi toți am fost «îmbrăcați» în El, în «haina» Lui, și astfel, trăim viața pe acest pământ și apoi continuăm viața în ceruri, acolo unde nu va fi întristare, nici suspin. De aceea, în timpul nostru, din generație în generație oamenii se ostenesc ca să ridice «casă» Lui Dumnezeu, Sfântă Biserică, în care să se roage și să fie aproape de Împărăția Lui Dumnezeu. Ori de câte ori ne rugăm și venim la sfânta biserică, noi mărturisim în «Crezul» nostru aspecte ale învierii morților în viața veacului ce va să fie, credința că suntem cu Mântuitorul Hristos, așa cum El ne-a spus: «Eu voi fi cu voi până la sfârșitul veacurilor»! Așa se face că aici, în această «Poiană a Bisericii», ani de zile, îngerul păzitor al acelei biserici care n-a mai existat în ultimii ani, a rămas aici, pentru că la orice sfințire de biserică lăcașul sfânt primește un înger păzitor, iar acest înger păzitor rămâne aproape de locul sfințirii sfântului altar, până la sfârșitul lumii. Și iată că astăzi, avem această bucurie ca să reînnodăm legătura ce s-a rupt cu timpul pământesc și cu construcțiile pământești care au și ele o vreme a existenței lor. De acum, în biserica dumneavoastră se va săvârși Sfânta Liturghie și întotdeauna, Bunul Dumnezeu va asculta rugăciunile preoților și ale credincioșilor și va fi milostiv tuturor celor care se pomenesc aici, va da daruri duhovnicești, sufletești și trupești celor care se roagă cu credință și care au inima bună, și va primi sufletele celor care se mută din lumea aceasta în viața veșnică, pentru ca legătura să fie întotdeauna neîntreruptă între noi, cei de pe pământ și cei care au plecat în Împărăția Lui Dumnezeu”.
“Dacă sufletul nostru este curat, atunci viața noastră este luminată”
În conținutul cuvântului de învățătură duhovnicească, Întâistătătorul bisericilor din Oltenia le-a vorbit credincioșilor despre faptul că Sfânta Scriptură, Sfânta Evanghelie și sfintele rugăciuni nu fac altceva decât să ne deslușească drumul care duce la Împărăția Lui Dumnezeu și să ne arate că dacă nu vom lua cărarea Împărăției, nu vom putea ajunge în cămara cerească unde să fim împreună cu Mântuitorul Hristos, la adăpost de toate ispitele și de săgețile vrăjmașului. Iar: “Dacă ochiul sufletului tău este curat, cum spune Evanghelia de astăzi, trupul și sufletul vor fi luminate! Dacă sufletul nostru, dacă interiorul nostru este curățit prin pocăință, prin spovedanie, prin rugăciune și prin lacrimi, viața noastră este plăcută Lui Dumnezeu și lumina cerească strălucește în interiorul nostru. Așa cum o cameră, dacă nu o curățim mai multă vreme, ea se întunecă și pereții se întunecă și se înnegresc, să ne gândim cu toți la cămara sufletului nostru, dacă de mulți ani de zile nu a mai fost curățită prin Spovedanie, cam cum am arăta! Iată, așadar, ce spune Sfânta Evanghelie de astăzi: «Dacă lumina din tine este întuneric, oare, 
întunericul cum va fi»? Răspunsul la întrebarea aceasta ni-l dăm fiecare dintre noi, care știm să ne analizăm, știm să ne judecăm pe noi înșine, și dacă vedem că în viața noastră e multă confuzie, e multă lenevire și multă îndărătnicie, dacă avem credință slabă și neputincioasă, toată viața noastră este întunecată și bineînțeles că la întuneric nu lucrează altcineva decât cel rău, care permanent aleargă ca un leu ca să ne înghită, neștiind, evident, pe cine să sfâșie! Dar, dacă sufletul nostru este curat, atunci viața noastră este luminată, pentru că odată cu curățenia în sufletul nostru vine și raza luminoasă a Harului Duhului Sfânt, care strălucește permanent în interiorul omului sfânt, așa cum știm din viețile sfinților și cum vedem prin chipurile pline de lumină ale sfinților care au fost pictați în biserica dumneavoastră”, a ținut să precizeze Mitropolitul Olteniei.
“Sufletul nostru se arată frumos și plăcut Lui Dumnezeu, «casă» primitoare unde Atotputernicul se va sălășlui întru noi”
La finalul cuvântului de aleasă învățătură duhovnicească, IPS Părinte dr. Irineu i-a felicitat pe toţi cei care s-au ostenit la zidirea şi înfrumuseţarea sfântului lăcaş de închinare și de rugăciune al acestei mici comunități de la Șiacu, deoarece întotdeauna, Cel Care ne înfrumusețează în viața noastră este Însuși Dumnezeu, pentru că ne face mai frumoși decât orice fii sau fiice ai pământului. De multe ori, ne străduim ca să înfrumusețăm chipul nostru cu diferite «meșteșugiri» ale lumii acesteia, fără să ne dăm seama că dacă vrem să fim frumoși, gândindu-ne la frumusețile trupești, am pierdut frumusețea sufletească pe care am ignorat-o și am neglijat-o, pentru că Mântuitorul Hristos ne învață cum trebuie să trăim ca să luminăm sufletul nostru, să curățim ochiul nostru sufletesc prin spovedanie și prin venirea la biserică. Din totdeauna și pentru totdeauna: “Mântuitorul Hristos este Domnul și Stăpânitorul nostru, Împăratul veacurilor și stăpân a toată Creația, făcătorul cerului și al pământului. Să nu ne alipim sufletul de cel rău, fiindcă el ne dă numai o senzație și o satisfacție trecătoare! Așadar, noi ne facem biserici ale Lui Dumnezeu, lăcașe ale Lui Dumnezeu, unde El Se arată întru noi, vine și se sălășluiește întru noi, iar noi dovedim curățenia, pentru că El ne curățește și strălucește în noi! Și precum biserica aceasta, care a fost sfințită astăzi, care a fost înfrumusețată prin strădania dumneavoastră, sufletul nostru se arată frumos și plăcut Lui Dumnezeu, «casă» primitoare unde Atotputernicul se va sălășlui întru noi, iar noi vom fi bucuroși când vom vedea că avem un asemenea «oaspete» în viața noastră! Așadar, în fiecare rugăciune, Îl chemăm să rămână cu noi, să rămână în viața noastră, iar noi să ne ostenim mai departe ca să-I facem șederea în sufletul nostru cât mai prelungită și cât mai îndelungată! Facă, dar, Bunul Dumnezeu ca tuturor celor care s-au străduit la zidirea acestei biserici, să le dăruiască însutit și înmiit, celor care s-au nevoit cu munca lor, Dumnezeu să le răsplătească, iar dumnevoastră, la toți, să vă dăruiască Harul Său cel bogat care niciodată nu se sfârșește și pe toți cei pe care îi luminează, îi îndumnezeiește în Hristos, Mântuitorul nostru, căruia se cuvine Slava, cinstea și închinăciunea, în vecii vecilor, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
