Ne-am ,,pricopsit” cu același președinte neviabil pentru România

1589

Românii nu se dezmint, căci și de această dată și-au ales președintele, sau mai degrabă stăpânul pe care-l merită. Și fac același lucru de 30 de ani, pentru că la sfârșitul de domnie cotrocenistă a favoriților, să-și dea seama că foștii diriguitori au fost în general o pacoste pentru țară și chiar mai mult decât atât. Poate că singurul, Emil Constantinescu, s-a străduit cât a putut să traseze României un drum viabil spre o democrație adevărată, legată cu tot ceea ce înseamnă mentalitate și demnitate națională colectivă, progres și bunăstare socială. Numai că, atunci când și-a dat seama că barierele și pedicile trecutului comunisto-securist și prezentului capitalisto-mafiot stau în calea adevăratelor reforme post-decembriste, omul și-a încheiat cu mâhnire mandatul prezidențial, iar din bun simț a refuzat să mai candideze pentru un al doilea, declarând cu o sinceritate ieșită din comun, că a fost învins de ,,servicii și sistem”.
Despre ceilalți foști președinți, aproape niciun cuvânt de laudă, dimpotrivă, prin abuzuri și încălcări constituționale grosolane, nu au făcut altceva decât să alimenteze marea corupție și haosul în țară, nedreptatea, ura și dezbinarea națională. Mai mult, chiar asasinii democrației în ultimii 15 ani, existând suficiente argumente care să justifice o astfel de afirmație. Însă, din păcate, credulitatea de turmă, emoțional – sentimentală și foarte ușor căzută pradă manipulărilor de tot felul și deopotrivă perfide, ne-au împins de fiecare dată spre drumuri electorale greșite, alegând în înalte demnități publice personaje neviabile și evident care au influențat negativ buna rânduială a treburilor țării. Iar cele mai recente exemple dovedesc până la urmă, și ele din plin toate dezamăgirile noastre ulterioare. Bunăoară, în 2016 ,,boborenii” am acordat PSD-lui creditul puterii, crezând în tot felul de promisiuni. Numai că, dincolo de o guvernare cu bune și rele, s-au derulat în partid nesfârșite încăierări și trădări de grup, așijderea o politică de cadre și selecție dezastruoasă, între altele miniștri și alți demnitari de stat puși în funcție pe criterii de interese și nu de competență. Iar de aici, o serie de gafe în actul de guvernare, care aveau să-i nemulțumească pe oameni, inclusiv propriul electorat. Și amintim câteva: ordonanțele de urgență privind economia și justiția, acordarea salariilor nesimțite la primari, parlamentari și alte categorii privilegiate, o incoerentă lege a salarizării sau întârzierea nejustificată a aplicării noii legi a pensiilor, o proastă comunicare cu oamenii și comunitățile locale, dându-se mereu apă la moară opoziției și mass-mediei de a ataca și a compromite, cu sau fără motiv, în spațiul public programul de guvernare și orice hotărâre luată de către Executiv, șamd. În fine ,,colac peste pupăză”, PSD-ul a avut și o proastă strategie pentru alegerile prezidențiale, inclusiv în privința alegerii celui mai potrivit candidat pentru cea mai înaltă demnitate a statului român, care cumulată cu celelalte greșeli și nereușite politice, avea să avantajeze major, fără niciun fel de îndoială PNL-ul și celelalte formațiuni politice de dreapta, în primul rând pe K.W. Iohannis, reales președinte la 24 nov. a.c., chiar dacă în primii cinci ani de mandat nu a ,,rupt gura târgului” și mai mult decât atât nu a dovedit a fi un președinte de calitate, care să tragă din greu pentru interesele firești ale țării.
Altfel spus, nu K.W. Iohannis a câștigat, ci PSD-ul a pierdut, cu atât mai mult cu cât și mass-media în cvasitotalitatea ei a militat și l-a favorizat vizibil pe ,,imperator”, la fel ,,serviciile” din interiorul și din afara țării, etc, lovind în schimb permanent, cu atacuri violente, de compromitere a PSD-lui și în general împotriva social-democrației din România. Și chiar dacă mă repet, este până la urmă și o consecință a lipsei de curaj și fermitate, de ezitări și stângăcii ale conducerii acestui partid în luarea celor mai potrivite decizii și măsuri politice și guvernamentale, favorabile intereselor noastre naționale. Or, asemenea slăbiciuni aveau să provoace o uriașă propagandă anti-PSD, întreținută în special de către televiziunile patronale care prin politica lor editorială nu aveau și nu au interes să susțină mediatic un partid social-democrat, dimpotrivă să-l compromită, ponegrindu-l în fel și chip, din motive economico-financiare bine cunoscute. Iar beneficiarul principal nu putea să fie altul decât PNL și ,,imperatorul” de la Cotroceni, obișnuiți în astfel de situații, cu ,,hoții, strigă hoții”, ceea ce prinde bine la prostirea ,,boborului” credul și naiv. Numai că realesul Iohannis nu ar trebui să aibă vreun motiv de a-și glorifica victoria, având în vedere că procentul obținut se raportează la numărul de votanți și nu al tuturor românilor cu drept de vot. Și cum aproape 50% dintre ei nu și-au exprimat votul, atunci și procentul-pro KWI este doar 34-34,5% din numărul total al românilor cu drept de vot, menționând dacă vreți acest adevăr chiar prin logica liberală, vizavi de alegerile parlamentare din 2016 câștigate de PSD.
Așadar, iată că și după 30 de ani post-decembriști, cel mai mare handicap pentru România este și continuă să rămână (dar pe mâna și gândirea noastră) de fiecare dată nereușita alegerii unui prezidențiabil viabil pentru țară și neamul românesc. Iar K.W. Iohannis nu este altceva decât soluția de compromis electoral, bazat pe multă minciună și manipulare, evident profitându-se la maximum de bâlbele guvernării pesediste. Personal am refuzat să pun ștampila de vot pentru acest personaj, având motive și convingeri întemeiate, în schimb aveam bucuria de a fi ales președintele țării mele oricare dintre ceilalți candidați de sorginte românească. Dar, din păcate, nu a fost să fie, chiar dacă aproape 15. mil de români cu drept de vot, au spus Nu, sau din aceleași motive serioase nu au dorit să voteze aroganța, lipsa de empatie și spirit democratic ale acestui personaj. Și în ceea ce mă privește voi și explica prin lipsa unor răspunsuri la multe întrebări pe deplin îndreptățite, dar ocolite într-un mod revoltător de către slugile din presa de casă și de palat ale lui Herr Klaus. În plus, nu trebuie să uităm sprijinul logistic, prin varii căi și mijloace neortodoxe venit din exterior pentru marele ,,imperator”, frauda electorală, în special în afară, unde într-un timp extrem aveau ,,posibilitatea de a-și exprima votul” mii și alte zeci de mii de diasporeni, șamd. Or, dacă fostul și actualul președinte al României, fluturând acum victoria de pe un mare și frumos cal alb, de ce n-a avut curajul și i-a fost frică, ocolind presa de bună-credință, care îl aștepta să răspundă și la întrebările incomode, legate, în primul rând, de moralitate, abuzuri și ilegalități? Dar acum, între altele, mai contează cum a luat o casă de la stat cu acte false, închiriată apoi la o bancă timp de 14 ani cu 320.000 euro, și pe care, ulterior, a pierdut-o prin hotărâre judecătorească? Sau subiectele legate de meditații și despre retrocedările ilegale de imobile către Forumul Democrat German, acolo, unde în cel de-al Doilea Război Mondial, se instalase comandamentul Germaniei naziste –rău-făcătoarea României (vezi Diktatul de la Viena, exploatarea sălbatică a zăcămintelor de petrol din zona Prahovei etc). După cum, citând dintr-o cunoscută publicație străină, Der Spiegel, dincolo de pasivitate ca președinte al României, în schimb K.W. Iohannis nu a ezitat niciun moment să-și satisfacă pe banii statului român toate mofturile: săptămânal naveta pe ruta București-Sibiu și însoțit de un întreg alai sepepisto-securist, să folosească în deplasări personale și electorale transportul aerian de lux, cu un avion privat neînregistrat în România, costul de închiriere a unui astfel de avion fiind în jur de 6000 euro pe oră?! Sau poate că ne explică prezidentul și cum a investit milioane de euro în vilele de la Predeal și Neptun, unde, de asemenea, își petrece vacanțele de lux sau poate că ar fi aflat românii pe care i-a tot mințit că în cinci ani nu și-a făcut decât trei concedii, uitând să le spună în schimb despre vacanțele și excursiile de lux pe la Szalburg, la parcul arheologic de la Pompei, când a ratat și prima zi a reuniunii C. E., pe la Festivalul Cireșilor de la Washington și în alte vestite locații exotice, la Sfântul Mormânt sau prin desele plimbări fără rost pe la palatele și încoronările împărătești. Și exemplele ar putea continua în defavoarea majestății sale, numai că frica de ,,boborime“ că le-ar fi aflat, a tăcut mâlc, recurgând doar la stratagema unei ,,dezbateri așezate”, înconjurat de câțiva trepăduși din presa obedientă, invitați pe sprânceană de către domnia sa. Adică, un altfel de ,,asasinat al democrației”, prin care a refuzat o confruntare de idei cu contracandidata la funcția supremă în stat, căutând a justifica refuzul, deopotrivă prin aroganță și mitocănie.
Și acuzele subsemnatului nu se opresc aici, întrucât a ținut cu tot dinadinsul să încalce Constituția (a câta oară?), declanșând campania electorală pentru interesele personale cu mult înainte de termenele stabilite prin lege. Acum nici nu mai contează, dar oare, între altele, nu am vrea totuși să știm ce sume de bani și mai ales de unde au fost cheltuite pe mega-panourile și afișele electorale cu care ați împânzit o țară întreagă? Din ce surse și resurse financiare, bineînțeles într-o Românie ,,normală” și ,,educată”, în realitate trăind într-o reală catastrofă națională? Mai exact cât de normală și educată a fost această țară în cei cinci ani de mandat al Iohannisului, pentru care doar a tămâiat electoratul, neștiind să răspundă la întrebările legate de haosul din țară și de mulțimea actelor antisociale ajunse la paroxismul marii corupții, violențelor, crimelor, traficului de persoane, etc? Chiar nici în aceste privințe nu a purtat nicio vină, după cum avea să dirijeze și un dezastru diplomatic, incapabil a pune osul la bătaie pentru interesele României și în primul rând integrarea țării în Spațiul Schengen, eliminarea MCV-ului, sau obținerea vizelor în SUA? În schimb, a rostogolit tot timpul vina pe seama altora, clamând cu o obsesie patologică despre ,,guvernarea toxică a PSD-ului”. Așa că dacă este să vorbim ce a fost și va continua să fie toxic pentru România, este atitudinea grobiană a acestui arogant de tip neo-stalinist care, fără niciun fel de îndoială, nu va înceta nici în al doilea mandat a ignora Constituția țării, singura lui grijă fiind …războiul cu PSD, căci de programe și proiecte pentru România, în următorii cinci ani nici nu poate fi vorba. Sau cel mult aceeași gargară ieftină, dăunătoare armoniei și unității naționale, progresului țării. De altfel, imediat după obținerea celui de-al doilea mandat, dincolo de reacțiile presei cu adevărat independentă din interior, au apărut și cele din afară, inclusiv din Germania, care nu-s deloc favorabile realesului K. W. Iohannis. Și e suficient să amintim doar un singur exemplu, anume ceea ce scria din Munchen cunoscuta internaută, Monica Krueger despre un ,,imperator, impostor, arogant, farsor și cu un discurs nazist”. Sau altfel, cum poate să fie caracterizat acest președinte, care în loc să vină cu proiecte viabile pentru mai binele României, stă mereu cu ura și ,,războiul” în gură, adică un antipartidist notoriu care urmărește desființarea formațiunilor politice de stânga în România. Și aberațiile depășesc ridicolul, de vreme ce spune că nu are nimic cu membrii și simpatizanții PSD, ci că el are ce are cu partidul PSD (?!). Păi atunci să-i reamintim că un partid nu există fără membri și simpatizanți și înseamnă că este în război cu milioane de români, care au vederi politice de stânga? Sau poate că ar trebui să-i cerem scuze ,,kaizer-lui” pentru că nu purtăm și nu ne cheama pe toți” Werner, Kluas, Sausane, Heinz, Siegfried, Brandl, Julien, Ludovic, Orban, Kovesi, Hellvig, Wilhelm, Asztalos Clotilde, Klemm. Franz, Timmermans, șamd.. Așadar, cel puțin în ceea ce mă privește respect cu demnitate și sfințenie instituția prezidențială din țara mea, dar resping cu fermitate atitudinea discriminatorie și antidemocratică a lui K.W.Iohannis față de milioanele de români care nu-i mai suportă abuzurile, fărădelegile și aroganța de tip faraonic, sfidarea față de cetățeni și până la urmă un exponent al vrajbei naționale, gravul deficit de democrație, minciună și parșivia, etc., incompatibile cu moralitatea și demnitatea de președinte al României. Numai că marile tăceri din recenta campanie electorală nu vor putea să îngroape vreodată și marile întrebări, iar după un prim mandat încheiat anost, și din păcate, cu mari nereușite și eșecuri pentru țară se pare că și pentru cel de-al doilea, ,,lupul își schimbă blana, dar năravul, ba”. Acum, vom trăi și vom vedea ce se va mai întâmpla în țara asta, bântuită parcă de demoni și magia neagră. În fine, nu pot să închei fără a-l parafraza pe marele filosof și eseist, Petre Țutea, victimă a regimului comunist, care într-un moment trist și de cumpănă a vieții sale, spunea că ,,Am stat 13 ani în temniță pentru un popor de idioți”, sau ca un îndemn către conaționalii săi, ,,Nu vă mai alegeți conducători care nu-și iubesc țara”. Oare, vom avea vreodată urechi de auzit și mintea mai limpede, măcar în momentele cruciale ale existenței națiunii noastre, de care depindem de fiecare dată în a ne certifica cu demnitate prezentul și mai ales un viitor mai cumsecade pentru România…?
Prof. VASILE IROD

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here