HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Aşa cum am precizat, în ziua de 10 iulie 2022, în Duminica a 4-a după Rusalii, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a sfinţit Biserica «Sfântul Mare Muc. Dimitrie – izvorâtorul de mir» din Parohia Corneşti, comuna Băleşti, judeţul Gorj, după care a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi care au trăit împreună cu credincioşii din parohie acea înălţare duhovnicească a sufletului însetat de credinţă! La sfârşitul Sfintei Liturghii, preotul de parohie, Preacucernicul Părinte Codoban Cristian, pentru râvna dovedită şi pentru buna colaborare cu consiliul parohial, a fost hirotesit iconom, spre bucuria sa şi a credincioşilor pe care îi păstoreşte! Pentru a prefaţa cea de-a doua parte a materialului despre sfinţirea bisericii de la Corneşti, într-o discuţie scurtă cu unul dintre preoţii care alcătuiau soborul, acesta mi-a spus că vrea să vorbească ceva cu mine despre un moment care i-a marcat preoţia, după care i-am spus, la rândul meu, că pe mine m-a impresionat, cu deosebire, ziua crucificării Mântuitorului, deoarece, toate umilinţele îndurate de Domnul: scuipările, batjocoririle, biciuirea, cununa de spini, calvarul Golgotei, răstignirea și moartea pe Cruce, toate împreună alcătuiesc jertfa răscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu, prin care noi, oamenii, ne-am apropiat de Cerescul Tată, mai ales că răstignirea Domnului pe Cruce, nu avea ca scop doar umilirea deplină a Marelui Răstignit, ci, ascunderea unui plan mult mai viclean al fariseilor care voiau să pironească pe lemn și bunătatea lui Hristos, care era îndreptată către oameni, urmărind, totodată, să țintuiască lucrarea Sa mântuitoare, pentru că urmăreau să-I anuleze chiar și iubirea Sa față de lume. În felul acesta, i-am spus interlocutorului meu, un preot destul de inteligent, că cel puţin o dată pe zi, seara după rugăciune, îmi place să cânt cântecul bisericesc: «Sub o salcie pletoasă, Maica Sfântă se opri…», pe care îl păstrez ca o nestemată a sufletului meu! Ştiu bine că, deşi, nimic din cele ce aveau să se întâmple nu I-au rămas străine Domnului, El a pășit spre mântuitoarea Sa Pătimire acceptând răstignirea. De acolo, de pe înălțimile Crucii de pe Golgota, Iisus Hristos, sleit de puteri, îndurerat și părăsit, a strigat cu glas pierdut: „Săvârșitu-s-a!”, pentru ca apoi să-Şi dea duhul. I-am spus preotului că la fiecare sfinţire de biserică, prin curgerea vremii, cred că ajunge până la noi, ca o încununare a jertfei, strigătul plin de durere al Domnului!
,,Această minune de sfinţire a bisericii s-a făcut asupra acestei zidiri, dar şi asupra noastră, pentru că Dumnezeu sfinţeşte, atât lucrul mâinilor noastre, cât şi pe noi înşine”!
Aşadar, ca să revenim la minunatul cuvânt de învăţătură duhovnicească al Înaltpreasfinţitul Părinte, dr. IRINEU, Arhieria sa, cu aceeaşi determinare şi profundă aplecare spre sărbătoarea sfinţirii bisericii de la Corneşti, a spus următoarele: ,,Astăzi, i- am pomenit pe toţi, pe strămoşii noştri, pe părinţii noştri, cei care sunt aici în cimitir! Dar, Dumnezeu este mereu al celor vii, pentru că Mântuitorul Iisus Hristos a săvârşit şi astăzi o minune înaintea noastră, pentru că această biserică este zidită cu mâinile noastre, poate nu întotdeauna în rugăciune, dar, astăzi a devenit sfântă biserică, iar, noi ne-am rugat ca Dumnezeu să facă din această biserică un lăcaş al Său, să fie ochii Săi deschişi totdeauna spre cei care vor păşi pragul acestei biserici! Preotul, când săvârşeşte Sfânta Liturghie în sfânta biserică, el cheamă Preasfântul Duh ca să sfinţească pâinea şi vinul, ca să le facă trupul şi sângele Mântuitorului Hristos, cu care să îi împărtăşească pe credincioşi! În sfânta biserică, noi îi avem pe sfinţi, o avem pe Maica Domnului, ca şi toate puterile cereşti! Însuşi, îngerul nostru păzitor, pentru că atâţia îngeri păzitori au fost astăzi, care doresc să vadă chipul sfintei noastre jertfe şi să asculte Sfânta Evanghelie! Sfinţii îngeri sunt cu luare-aminte în biserică, pentru că ei Îl văd pe Dumnezeu şi ştiu Cine este Dumnezeu! În Sfânta Scriptură, ni se arată că ei cântă: «Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Lui!». Şi noi cântăm această cântare a heruvimilor şi împreună cu ei aducem preamărire Lui Dumnezeu! Deci, această minune de sfinţire a bisericii s-a făcut asupra acestei zidiri, dar, şi asupra noastră, pentru că Dumnezeu sfinţeşte, atât lucrul mâinilor noastre, cât şi pe noi înşine!
,,Dumnezeu vrea ca întotdeauna să-L punem la sufletul nostru, să-L aflăm întotdeauna în inima noastră”!
Astăzi, la Sfânta Evanghelie ni s-a vorbit despre o minune a Mântuitorului Iisus Hristos, iar Evanghelia ne spune că Domnul a vindecat sluga unui sutaş care a arătat atâta smerenie şi atâta modestie, încât Mântuitorul a subliniat această stare sufletească a lui, această virtute a sutaşului! «Cu adevărat, nu am văzut în tot Israelul credinţă mai mare decât a acestui om!». E vorba despre Mântuitorul Iisus Hristos Care a venit în Capernaum, un orăşel de lângă Marea Tiberiadei, iar, dumneavoastră, dacă veţi face un pelerinaj la Ierusalim, veţi vedea chiar locul unde Mântuitorul Iisus Hristos a săvârşit minunea! Ei, bine, a auzit acest sutaş că Mântuitorul Hristos face minuni şi avea un bun simţ deosebit, pentru că L-a rugat să spună ceva numai cu cuvântul. Un lucru cu totul neobişnuit, pentru că mulţi au venit la Domnul şi au fost vindecaţi; orbi, şchiopi, bolnavi, iar sutaşul vine la Mântuitorul Hristos şi nici nu îndrăzneşte să-I spună: vino să-mi vindeci sluga! Mai constatăm din această Evanghelie că sunt lucruri aproape nemaiauzite, când un ofiţer de rang înalt mijloceşte pentru o slugă! Astăzi, când ne gândim la o slugă, la un servitor, e un lucru pe care nu întotdeauna îl cântărim aşa cum se cuvine, iar, în vremea aceea, slugile nu aveau nici un drept şi stăpânul avea toate drepturile asupra supuşilor, chiar să le ia dreptul la viaţă! Vedem, deci, cum acest sutaş mijloceşte pentru un servitor! Deci, credinţa acestuia este încununată şi cu o bună educaţie, cu un respect faţă de om, pe care nu îl dispreţuieşte şi nici nu îl îndepărtează! Dimpotrivă, îi dă valoarea cuvenită slujitorului, considerând că şi el are dreptul să fie vindecat! Ştim că acest sutaş este păgân şi nu face parte din poporul ales! Ne-am fi aşteptat ca Mântuitorul să se poarte cu el ca altădată cu alţii, când a fost în părţile Tyrului şi ale Sidonului, dar, îi spune că are să vină să-i vindece sluga! Totuşi, sutaşul avansează ceva mult mai important care depăşeşte raţiunea umană, care este mai presus de înţelegerea noastră, pentru că Îl consideră pe Mântuitorul Hristos ca fiind Dumnezeu Atotputernic, mai mult decât iudeii care nu credeau că El este Dumnezeu! De aceea, L-au şi răstignit! Sutaşul îi dă de înţeles Mântuitorului că ar putea face vindecarea aceasta numai cu cuvântul! Şi, cine poate să săvârşească vindecarea numai cu cuvântul? Numai Dumnezeu! Sutaşul Îl recunoaşte ca Dumnezeu, recunoaşte că Mântuitorul are putere dumnezeiască! Această gândire a sutaşului e mai presusn decât orice raţiune omenească! Sutaşul ne dă şi nouă un exemplu de a ne ruga la Dumnezeu în smerenie multă, pentru că prin această smerenie a noastră câştigăm enorm de mult şi Dumnezeu vrea ca întotdeauna să-L punem la sufletul nostru, să-L aflăm întotdeauna în inima noastră! Atunci când ne smerim şi recunoaştem păcatele noastre, Dumnezeu este Doctorul care vine de îndată şi vindecă neputinţa noastră, pentru că aşa cum ne învaţă psalmistul: «Inima înfrântă şi smerită, Dumnezeu nu o va urgisi!». Deci, trebuie să avem smerenia sutaşului şi credinţa lui, credinţă pe care Mântuitorul Iisus Hristos a subliniat-o şi a evidenţiat-o prin minunea acestei vindecări! Deci, credinţa şi smerenia sunt două «aripi» care îl înalţă pe om de la pământ la Dumnezeu! Coroana tuturor virtuţilor este iubirea, pentru că, dacă nu l-ar fi iubit pe servitorul său, sutaşul n-ar fi venit să ceară la Mântuitorul Iisus Hristos vindecarea! Prin faptul că sutaşul l-a iubit cu adevărat pe servitor şi că are dreptul să primească această vindecare, Mântuitorul l-a lăudat pe sutaş şi l-a dat ca exemplu! Mântuitul nu a spus cuvintele acestea numai «între patru ochi», ci, a dat un exemplu tuturor iudeilor şi tuturor oamenilor, pentru că şi nouă ne dă exemplul acesta, iar, atunci când venim la Sfânta Împărtăşanie şi ca preot avem în mână Sfântul Trup, noi, credincioşii să spunem: nu sunt vrednic să vindeci trupul şi sufletul meu! Şi zii numai cu cuvântul şi mă voi face bine! Acestea sunt cuvintele pe care trebuie să le avem în suflet pentru ca Dumnezeu să vină în interiorul nostru, cum spunem în Rugăciunea noastră, «vino şi ne curăţeşte de toată întinăciunea»! Având aceste cuvinte rostite, vom primi răspuns de la Mântuitorul Iisus Hristos, Cel care ne va spune întotdeauna: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, de moşteniţi Împărăţia cerurilor!». Prin urmare, plecând de aici, de la sfânta biserică, să aveţi în mintea dumneavoastră imaginea acestui sutaş, acestui general care s-a rugat pentru sluga sa! Să aveţi întotdeauna milă şi compasiune faţă de cel neputincios, faţă de cei săraci, să aveţi, în primul rând grijă de sufletele dumneavoastră! Să vă spovediţi şi să vă împărtăşiţi, să nu lăsaţi ca sufletele dumneavoastră să agonizeze, adică, să fie muribunde! Pentru că nu ştim când vine ziua, când vom trece de aici! Şi, dacă plecăm nepregătiţi, nu vom avea parte de fericirea veşnică! Aşadar, să-I mulţumim Lui Dumnezeu pentru această zi sfântă, să-i felicităm pe toţi cei care s-au preocupat de această biserică, şi chiar dacă e atât de mică, e plăcută Lui Dumnezeu! Această biserică, aşa cum este ea, e mai importantă decât catedralele Occidentului, pentru că e făcută din sufletele dumneavoastră! Dumnezeu să vă răsplătească şi să vă încununeze cu multe daruri bogate, în vecii vecilor! Amin”! În loc de concluzie, ca întotdeauna, cuvântul de învăţătură duhovnicească al Mitropolitului Olteniei reprezintă mai mult decât o etalare a unei culturi teologice excepţionale, pentru că el se dovedeşte şi un îndemn la credinţă şi la moralitate! Iar, dacă la sfârșitul secolului al XIX-lea, Nietzsche profețea că «Dumnezeu a murit!», iată că la peste două decenii ale secolului al XXI-lea interesul pentru spiritualitate, pentru dobândirea păcii lăuntrice, pare a fi în creștere, chiar dacă el nu se manifestă întotdeauna în legătură cu Biserica, în relație cu un duhovnic sau în lectura cărților cu temă creștină. Lumea se schimbă într-un ritm alert pe care nu îl prevedeam în urmă cu trei decenii, dar, cred că viitorul va arăta cu totul altfel decât prezentul în ceea ce privește legătura omului cu divinitatea!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
