Dialogul în doi a debuta, normal, cu întrebarea despre ce mai scrie, în perspectiva unor noi tipărituri. Mi-a răspuns că s-a decis să edi(c)teze nişte „Monede cu portretul meu”(apărut între timp), care este un volum de vreo 130 de pagini. În acesta se simte o schimbare dinspre profunzimi spre suprafaţă, o relaxare a textului, cu punct de plecare în Priveliştile lui B. Fundoianu, a căror indiscutabilă modernitate intrigă în continuare.
Predilecţial pentru Mircea Bârsilă a devenit acum spaţiul bucolic „clasic”, însă tratat cu mijloace care nu mai ţin de tradiţionalismul epuizat şi abordat redundant. Avangardistul din el se desparte dintr-odată de „avangardiştii înrăiţi” şi produce o operă mult mai rezistentă şi mai consistentă stilistic/poetic. Refuză mirajul experienţei auto-lirice şi optează pentru o recuperare a lirismului autentic. Opera de mâine va avea o foarte mare încărcătură metafizică şi se va caracteriza prin prudenţă. Raportându-se la tinerii poetaştri de azi, Mircea Bârsilă mi-a zis că „sub pavăza aşa-numitului huliganism literar, aceşti tineri nu mai respectă nici un sistem de valori, iar faţă de textul poetic se comportă la fel de suburban. E uşor să facă pe nebunul şi cu mult mai uşor să scrii cum procedează tinerii noştri de azi care nici măcar „la Paris nu mai învaţă cravatei cum să-i lege nodul”. Meditez, acum, în liniştea locuinţei mele din Brădicenii Gorjului la destăinuirile prietenului meu care, întrebat de Lazăr Popescu, martor invitat al interviului, cine-i va lua locul la USR lui Nicolae Manolescu, ne-a răspuns că a venit momentul ca optzeciştii să preia puterea, prin Gabriel Chifu, Marian Drăghici sau oricare altul. Aş avansa eu propunerea ca Mircea Bârsilă să-şi ia inima-n dinţi şi să candideze. Noi, scriitorii gorjeni, am avea de câştigat căci se simte bine cu noi, acasă, la Gorj. M-a sunat să mă felicite pentru ediţia scoasă de mine, de Vasile Ponea, de Ion Căpruciu şi de prefaţa scrisă tot de mine cu prilejul primei „renaşteri” a povestitorului Nicolae Al Lupului. A meritat, că acest Creangă al Gorjului să fie scos din uitare – m-a încredinţat Mircea Bârsilă, care s-a angajat că va scrie în revista „Argeş” despre volum, cel dintâi scos după 1940 şi după moartea prozatorului, în anii ‘60. În privinţa-mi, m-a înştiinţat că va scrie în cartea lui despre optzecişti, despre Atelierul Naţional de Poezie „Serile la Brădiceni”, ca şi despre scriitorul Lazăr Popescu.
(Va urma)
Ion Popescu Brădiceni
