Supunem atenţiei, în cadrul mai multor episoade, spre o mai adâncă reflecţie, studiul sugestiv intitulat: «MIHAI EMINESCU: BUCOVINA ŞI BASARABIA. STUDIU ISTORICO-POLITIC», prezentat de către profesorul I. Creţu, la BUCUREŞTI, în 1941, un excepţional mod de abordare, de o strictă actualitate, care ne arată un Mihai Eminesci vizionar şi profund analist al realităţilor româneşti din veacurile trecute, din prezent, dar, şi din viitor, deoarece, consecvent misiunii sale, de recuperare integrală a operei jurnalistice, sociologice, istorice și politice a genialului Eminescu, pentru că acest studiu nu a fost introdus în ediția «Operelor», realizată de către Academia R.S.R., probabil din motive politice, o serie de citate din el circulând disparat pe diferite căi. Fiind publicate în lunile aprilie, mai și iunie ale anului 1878, exact acum 146 de ani, articolele din Ziarul «Timpul» privind Bucovina și Basarabia strălucesc și astăzi prin acuratețea și profunzimea analizei, dovedind încă o dată de ce jurnalistul și geopolitcianul Mihai Eminescu deranja marile puteri din jurul României, și în special Rusia. Dar, în pofida spuselor neavenite ale unui fost demnitar al României, în textul pe care îl publicăm şi în Ziarul «Gorjeanul», constatăm cu surprindere care au fost speranțele și respectul «Românului Absolut» față de «lumea modernă», mai exact, faţă de Occident. Oricum, criticile la adresa Rusiei, credem că lasă urme atât de adânci, încât l-a determinat peste câteva luni, pe însuși directorul ziarului «Timpul», Ion Alexandru «Zizin» Cantacuzino, fost ministru de Externe și de Finanțe, să îi ceară lui Titu Maiorescu, să îi mai «domolească» adevărurile lui Eminescu despre expansionismul perfid al imperiului țarist care țintea, aşa cum țintește şi acum, anihilarea elementului românesc și, în final, distrugerea totală a României. Aşadar: ,,Câtă vreme musulmanii erau încă o primejdie pentru societatea europeană, Românii i-au combătut cu bărbătească statornicie, luptând şi mereu luptând veacuri întregi; acum, când muscalii par a voi să pună în joc pacinica desvoltare a vieţii moderne, lupta trebue să se urmeze contra lor, şi câtă vreme piciorul român mai stă ţeapăn pe faţa pământului, unirea slavilor dela miazănoapte cu cei dela miazăzi, atât de mult dorită, nu se poate face”, scria Eminescu, iar, aceleaşi probleme rămân și azi, aceleași, ca şi atunci când era vizată urmărirea militantului naționalist pentru «Dacia Mare» de către «agenturili străine»! Încheiem această scurtă abordare, cu spusele lui Mihai Eminescu, prin care marele Poet şi geopolitician spunea: ,,În toate întâmpinările de până acum, găsim repetându-se cu stăruinţă că Basarabia este din numărul provinciilor cucerite de Ruşi cu sabia dela Tătari şi dela Turci. Convingerea noastră este însă că, din veacul al patrusprezecelea începând, Basarabia n’a fost nici întreagă, nici în parte a Turcilor sau a Tătarilor, ci a unui Stat constituit, neatârnat deşi slăbit şi încălcat în posesiunile sale, a Moldovei. Moldova era proprietarul locului şi dacă reprezentanţii Statului moldovenesc, Domnii, ajunseră atât de slabi încât dreptul era desbrăcat de putere şi nu putea să se apere, aceasta nu e o dovadă că Moldova a renunţat vre’odată la dânsul. Căci un drept nu se pierde decât prin învoirea formală de a-1 pierde. Dar, fie această învoire smulsă cu de-a sila, fie dictată de raţiuni de Stat, fie izvorâtă din orice alte consideraţiuni, nu se modifică şi nu se nimiceşte decât din momentul în care renunţăm la el. (…). A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiunii ruseşti. Numele Basarab şi Basarabeni există cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă”! («Timpul», 3 Martie 1878).
Vasile GOGONEA
