Mic dicţionar floricol “E” – “Euphorbia Pulcherrima” sau “Poinsettia Pulcherrima”, Steaua Crăciunului”, “Crăciuniţa” Sau “Floarea Crăciunului”

259

craciunitaAceastă floare minunată este originară din Mexic şi are în componenţa sa diferite specii de flori.
Denumirea ştiinţifică este „Euphorbia Pulcherima” sau „Poinsettia Pulcherime” (întâlnită în alte cărţi) iar cea populară este „Steaua Crăciunului”, denumirea îi revine datorită frunzelor sale, frumos colorate, care seamănă cu o stea, astfel casele multor mexicani au fost împodobite şi decorate de aceasta în preajma sărbătorilor de Crăciun.

„Euphorbia” ar fi apărut pentru prima dată în regiunile montane din Mexic, cultivată de popoarele aztece din acea perioadă şi folosite în combaterea unor afecţiuni sau boli, în special pentru scăderea temperaturii sau în dezinfectarea rănilor – tinctură.
„O legendă spune, că o fetiţă săracă pe nume Pepita, mergea abătută şi tristă, către Biserică, în noaptea de Ajun. Ajungând acolo, observă că oamenii aveau cadouri care mai de care pentru micuţul Iisus, numai ea nu luase nimic, datorită situaţiei dezastruoase în care trăia. În schimb, culesese în drum spre locaş un buchet de frunze aproape vestejite dintr-un arbust comun lor pentru a onora într-un fel naşterea Domnului.
Acest cadou de-a dreptul sărăcăcios, a fost dăruit în schimb cu mare dragoste şi bucurie.
Odată ce fetiţa a pus acel buchet în ieslea pruncului, ca printr-o minune frunzele lui s-au transformat dintr-un verde palid, uscat, într-un roşu aprins, vulcanic, de-o frumuseţe rară şi o puritate sacră.
De la această povestioară adevărată cândva s-a ajuns astăzi să etichetăm floarea „Euphorbia Pulcherrima” ca fiind „Regina Crăciunului” sau floarea gingaşă a iernii.
În sec. XVII – XVIII, preoţii francisconi au început să folosească „Euphorbia” la diverse ceremonii religioase şi mai ales în timpul procesiunilor Naşterii Domnului. În sec. XIX, a fost adusă pentru prima dată în Joel Poinsett (1852), pe vremea aceea ambasador în Mexic, de aici provenindu-i denumirea de „Poinsettia”.
Între anii 1960 – 1965, floarea de Crăciun a fost intens cultivată şi răspândită pe mai multe regiuni ale terrei, astăzi devenind un adevărat simbol al sărbătorilor de iarnă, asemănător bradului, fiind nelipsită din casele oamenilor.
Ca şi o descriere a acestei „Crăciuniţe” putem spune că la prima vedere pare ca şi un alt arbust, cu flori mari şi viu colorate (roşu, roz, galben sau crem), dar de fapt aceste „flori” nu sunt altceva decât frunzele terminale, care în luna decembrie încep să prindă culoare, persistând până în lunile martie-aprilie .
Aceste buchete de frunze se numesc „bractee”, iar adevăratele flori seamănă ca nişte mărgeluţe mici rotunde de culoare roşu sau galben, care le întâlnim în mijlocul grupului de frunze. Este o floare nu foarte pretenţioasă şi uşor de întreţinut „Euphorbia Pulcherrima” şi are nevoie de lumină şi căldură moderată, razele soarelui să nu cadă direct pe plantă, iar temperatura să oscileze între 18-20 grade C.
Nu suportă curenţii de aer rece, precum nici diferenţele mari de temperatură, iar camerele să fie bine aerisite. Udarea se face cu mare grijă, pentru că excesul de apă duce la căderea frunzelor iar lipsa duce la ofilire.
Este interzis să punem apă în farfuria în care se află ghiveciul, deoarece apa în care se adună, ţine umezeală florii, aceasta ajungând în final să se ofilească. După perioada de „înflorire” – înfrunzire din timpul iernii, planta are nevoie de două luni repaus, în acest timp toate frunzele vor reveni la culoarea verde, cea iniţială, iar mai apoi vor pica (martie – aprilie). Iar pentru a avea o creştere riguroasă, „Steaua Crăciunului” are nevoie de îngrijiri aparte şi anume până la începutul verii ea va fi udată rar şi în cantităţi mici de apă, după care se mută într-un alt ghiveci, aici urmând procesul de scurtare şi eliminare a lăstarilor noi apăruţi, oprind doar 4-5 care sunt mai sănătoşi.
Ca să înflorească de Crăciun „Euphorbia Pulcherrima” trebuie să stea la întuneric, cât mai mult acoperită, fie cu o pungă neagră de plastic sau o cutie, circa 10-12 h pe zi, începând din luna octombrie până în decembrie pentru a manipula înflorirea şi dezvoltarea plantei cât mai târziu.
Înmulţirea se face cu lunile aprilie-mai prin butaşi. Lăstarii noi apăruţi se colectează de pe planta mamă, numai atunci când au lungimea de 8-10 cm, se introduce în apă rece pentru a îndepărta latexul iar apoi se trece printr-o substanţă stimulatoare (perlit) ca să aibă o înrădăcinare rapidă şi sigură.
Solul să fie bine aerisit şi drenat, bogat în turbă, nisip şi frunze uscate, cu un Ph de 6-6,5 (uşor acid).
Varietăţi şi hibrizi: E. Barbara Ecke – Supreme”, „E. Ecke,s white”, „ E.Mrs. Paul Ecke”. „Euphobia „ sau „Poinseltia” este cu adevărat o floare ce ridică pretenţii dar odată ce o avem ne putem bucura de aspectul ei minunat care în anumite momente ne face să ne simţim protejaţi iar casa pare să fie mai luminoasă şi primitoare.
“Sărbători Fericite!”
“La Mulţi Ani!” şi 2010 – Să fie cu noroc, bucurii şi împliniri.
Ing. Peisag. TEODORA PEAGU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here