Mănăstirea Lainici l-a sărbătorit pe Sfântul Cuvios Irodion, stareţ şi ocrotitor al sfântului lăcaş monahal!(I) – ,,Sfântul Irodion a mers la mănăstire pentru că a considerat că este locul cel mai fericit şi cel mai prielnic pentru ca să moşteneşti viaţa veşnică”!

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
În prezenţa unui număr mare de credincioşi, miercuri, 3 mai 2023 ÎPS Părinte, acad. dr. IRINEU Popa, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a oficiat Sfânta Liturghie şi slujba de pomenire a «Luceafărului Olteniei», împreună cu un sobor ales de ierarhi, preoţi, călugări şi diaconi din care au făcut parte ÎPS Părinte LAURENŢIU STREZA, Arhiepiscop ortodox de Sibiu, Mitropolit al Ardealului şi preşedintele comisiei Sinodale de canonizare a sfinţilor români, PS NICODIM Nicolăescu, Episcopul Severinului şi Strehaiei şi PS SEBASTIAN Paşcanu, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Preacucernicul Părinte Dogaru Cornel, mare exarh al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova, Preacucernicul Părinte Achim Daniel de la Mitropolia Olteniei, Părintele Protopop Marian Mărăcine, Protopopiatul Târgu-Jiu nord, Părintele Protopop Ioan Spilca, Protopopiatul Târgu-Cărbuneşti, Maica Stareţă Teodora Ilie Stavrofora de la Mănăstirea «Icoana» şi Maica Stareţă Emanuela Vancea de la Mănăstirea Dobriţa. Sfânta Liturghie a fost săvârşită în altarul de vară al mănăstirii, de unde au răsunat glasurile slujitorilor bisericii noastre dreptmăritoare şi cântările Corului Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova condus de către prof. dr. Victor Şapcă, pentru a sărbători unul dintre cele patru hramuri ale cunoscutei lavre din Defileul Jiului şi una dintre cele mai prestigioase şi mai vechi mănăstiri din România! La slujba liturgică au cântat la strană membrii Corului Catedralei Mitropolitane «Sf. Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova dirijat de către prof. dr. Victor Şapcă! Aşadar, după o bună bucată de vreme în care a lipsit dinaintea ochilor minţii noastre şi pentru că era aşteptat cu dragoste şi preţuire, ÎPS Părinte, acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a rostit un cuvânt de o aleasă învăţătură duhovnicească şi primenitoare înveşmântare a sufletului credincioşilor!

,,Stând în asceză şi în rugăciune, în tăcere şi în linişte, atât de mult a iubit Sf. Irodion liniştea, pentru că era doritor de viaţă pustnicească”!
În prima parte a materialului, vom reda contextual începutul cuvântului de învăţătură, nu numai pentru elocinţa şi pentru limbajul elevat şi pilduitor prin care credinţa poate pătrunde cu atâta profunzime şi cu atâta căldură în sufletul omului creştin şi însetat de înălţare spirituală, întru Slava şi bucuria Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, dar, mai ales pentru a scoate în evidenţă faptul că fiind «prieteni și casnici ai lui Dumnezeu», sfinții sunt apropiații Domnului, a căror viață și mărturisire se apropie de smerenie cu sensibilitatea lor duhovnicească, în pofida faptului că mărturisesc ei înşişi că pe cât se apropie de Dumnezeu, pe atât se văd mai păcătoși. Dar, din cuvântul Înaltului nostru Ierarh, am înţeles faptul că sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu și prietenii noștri, că ei ne învaţă prin faptele lor mai mult decât prin cuvintele lor, că vieţile unor sfinţi aduc şi multe feluri de rugăciuni de umilinţă şi chiar «picături din Iubirea Lui Dumnezeu», care este largă și cuprinzătoare, vărsând peste toți binefacerile sale. De aceea, sfinţii, ca şi Sf. Cuv. Irodion, pentru o perioadă de câţiva ani de zile, cât au trăit pe pământ, au dobândit Împărăţia Lui Dumnezeu cea veşnică! Într-adevăr, aşa cum ne învaţă Mântuitorul Iisus Hristos, peste puţini au fost puşi în lumea aceasta, peste multe au fost aşezaţi în viaţa veşnică. Aşadar, Mitropolitul Olteniei a pornit de la faptul că: ,,Încă de mic, Sf. Irodion s-a obişnuit cu rugăciunea, lucrul cel mai de preţ în viaţa unui credincios. Părinţii săi l-au învăţat să se roage şi a dobândit această «dulceaţă» a rugăciunii, s-a apropiat de Dumnezeu, fiind curat la suflet, moştenind şi de la părinţii săi o curăţenie sufletească, pentru că nu-i totuna să te naşti într-o familie dezbinată şi necredincioasă! Ei, bine, Sf. Irodion a învăţat aceste lucruri şi L-a iubit pe Mântuitorul Iisus Hristos şi atunci când a ajuns la o vârstă a maturităţii, a mers la mănăstire pentru că a considerat că este locul cel mai fericit şi cel mai prielnic pentru ca să moşteneşti viaţa veşnică. Se împlinesc, astfel, cuvintele Mântuitorului din Evanghelia de astăzi: «Fericiţi, voi, aceia, are sunteţi lipsiţi şi săraci, căci, a voastră este Împărăţia cerurilor! Fericiţi, voi, aceia care plângeţi, că vă veţi mângâia! Că plata voastră este multă în ceruri»! Toate aceste fericiri pe care le descriu Sf. Evanghelist Luca şi Sf. Evanghelist Matei au rezumat viaţa Sfântului Irodion pentru că tot ceea ce Dumnezeu i-a dat prin darul Sfântulu Botez, l-a pus «în lucrare», adică, aceste daruri le-a desăvârşit şi ele au crescut în el, pentru a deveni «bărbatul desăvârşit» despre care vorbeşte Sf. Apostol Pavel, ajungând la vârsta maturităţii şi a deplinătăţii în Mântuitorul Hristos! Evident, că sfinţii, în afară de rugăciune, postesc şi se nevoiesc, se roagă, «însetează» de iubirea de Dumnezeu şi manifestă această iubire prin post şi priveghere. Cu postul şi cu lacrimile au câştigat ceea ce este mai de preţ în lumea aceasta, mântuirea! Nu s-au uitat la trup, că este trecător, ci la suflet, cel nemuritor, stând în asceză şi în rugăciune, în tăcere şi în linişte! Atât de mult a iubit Sf. Irodion liniştea, chiar şi atunci când Sfântul Ier. Calinic i-a solicitat să devină eclesiarh, adică, cel care avea grijă de Catedrala din Craiova, dar, n-a stat multă vreme, pentru că doritor de viaţă pustnicească, s-a întors în acest loc binecuvântat unde a fost adus de Sf. Ier. Calinic. Şi cum sfinţii sunt împreună întotdeauna şi au aceeaşi cugetare, aşa cum ne spune Sf. Apostol Pavel, că noi avem mintea Mântuitorului Hristos, împreună, aveau dialog despre Dumnezeu, cu neîncetată rugăciune”! (VA URMA) HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA