Într-o carte apărută în anul 1926, un silvicultor român făcea referire la necesitatea formării unei conştiinţe forestiere în rândul păturilor largi ale populaţiei.
Ce înţelegea el la acea vreme prin acest concept?! Totalitatea cunoştinţelor despre rolul arborilor şi al pădurilor în natură şi în economia naţională, precum şi în ce măsură aceste informaţii se bucură de o vastă răspândire în cadrul tuturor categoriilor sociale. În opinia sa, în prima linie a bătăliei pentru soarta pădurilor ar trebui să se găsească tineretul şi în special copiii. Lucrarea evocă şi o manifestare ce se desfăşura în acele timpuri la începutul fiecărei primăverii: Sărbătoarea sădirii arborilor.
Există obiceiul ca în timpul vacanţei de primăvară toate şcolile să facă excursii în pădurile din apropierea localităţilor şi unde fiecare elev să planteze câte un arbore. Era vorba despre o acţiune serioasă pregătită cu mult timp în urmă. Se organiza chiar şi o ceremonie unde se recitau versuri şi se cântau cântece închinate pădurii şi primăverii, unde erau prezenţi părinţii copiilor alături de profesori.
Apoi, fiecare copil planta câte un pomişor ce urma să crească odată cu cel care l-a sădit. Faptele acestor copii se puteau traduce prin ceea ce autorul cărţii numea cu mult timp in urma „formarea unei conştiinţe forestiere”.
Obiceiul pare sa fie mai vechi căci începuturile sale sunt menţionate în anul 1902 atunci când 
Spiru Haret deţinea postul de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice. În această calitate, el a luat iniţiativa de a dezvolta şi păstra în sufletul generaţiilor tinere iubirea şi respectul pentru pădure, precum şi pentru munca silvicultorilor.
Era în interesul întregului popor ca acţiunea de protejare şi regenerare a pădurii să devină un obicei general insistându-se ca aceasta să cuprindă toate categoriile sociale şi să se practice chiar în rândul familiilor.
În ziua de azi, când protecţia mediului a devenit o necesitate de prim rang, renaşterea acestor obiceiuri poate reprezenta un răspuns prompt şi responsabil la problemele ecologice actuale şi de ce nu un important act patriotic.
Mugurel Petrescu
