Motto: „Moartea îi aparţine vieţii la fel de mult ca naşterea.”
Rabindranath Tagore
În Gorjeanul de ieri, luându-mă după nişte colegi alarmişti dar bine intenţionaţi, am scris un IN MEMORIAM despre un Om pe care-l preţuiesc. La rubrica DECESE apăreau vreo trei anunţuri despre dispariţia unui om Dumitru Prună. Fără alte precizări. Excesul de zel ne-a condus la o gafă imensă.
S-a crezut că-i vorba de jurnalistul cu acelaşi nume, fiind îndemnat să ticluiesc un anunţ dar şi o însemnare mai deosebită. Aşa cum cred că ar fi meritat dacă, într-adevăr, jurnalistul Dumitru Prună ar fi fost în situaţia nedorită a plecării din această lume. Cum era duminică şi nu aveam cum să luăm legătura cu familia lui, aflată, ca şi domnia sa, în oraşul Tismana, gândeam cu evlavie şi părere de rău că-mi fac o pioasă datorie faţă de cel pe care-l credeam chiar dispărut.
Şi totuşi, Omul şi jurnalistul Dumitru Prună n-a păţit nimic. Ceea ce ne bucură. Despre asemenea oameni se zice că le-a murit moartea. Dea Domnul ca aşa să fie.
Firesc, cu plecăciune, îl rugăm pe mai marele nostru coleg şi fost Redactor şef al cotidianului Gorjeanul să ne ierte. Greşeala este, din păcate, omenească. Om blând şi bun, ajuns la senectute şi cu părul albit de necazurile vieţii, am convingerea că jurnalistul Dumitru Prună va trece şi peste această neplăcută întâmplare cu un, fie el şi amar, zâmbet pe buze.
Ion Predoşanu
