Icoana Buneivestiri

174

Popa GorjeanulPrivind iconostasul unei biserici ortodoxe vom vedea pe linia mediană a lui, de jos în sus, următoarele icoane. Întâi, pe uşile împărăteşti se află icoana Buneivestiri, deasupra ei icoana cu Cina cea de Taină, în al treilea rând icoana Sfintei Treimi şi în ultimul rând Sfânta Cruce, având de o parte icoana Maicii Domnului şi de cealaltă parte icoana Sfântului Ioan Botezătorul. O adevărată coloană, pe care sunt înşirate treptele mântuirii şi unirii cu Dumnezeu.

De o parte şi de alta a acestei coloane sunt aşezate icoane care înfăţişează momente mai însemnate din viaţa Mântuitorului, apoi apostolii, proorocii, formând o cunună, reprezentând în culori istoria mântuirii neamului omenesc, tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru împlinirea destinului veşnic al omului. Privind aceste icoane înţelegem cât de mult a iubit Dumnezeu lumea. În ele se descoperă întreaga revelaţie supranaturală , o imagine a mesajului de mântuire , aşa cum s-a desfăşurat el de-a lungul veacurilor. În centrul acestor icoane se află icoana Buneivestiri, ca prima vestitoare a acestui mesaj, apoi Cina cea de Taină, ca împlinire a comuniunii omului cu Dumnezeu prin Taina Euharistiei, de la care urmează cunoaşterea şi comunitatea cu Sfânta Treime şi deasupra Sfintei Cruci, altarul pe care s-a jertfit Hristos pentru împăcarea omului cu Dumnezeu. Din Sfânta Scriptură ştim că Dumnezeu este Creatorul lumii, al omului pe care l-a făcut după chipul şi asemănarea Sa. A urmat căderea în păcat. Dar în om a rămas dorul după Dumnezeu şi nădejdea mântuirii. Cum s-a restabilit această legătură dintre Dumnezeu şi om? Cum a putut omul să-şi redobândească chipul? Cum a putut ajunge din nou la asemănarea Creatorului său? Sfânta Scriptură ne dă răspunsul, pe care îl vedem ca într-o oglindă în icoanele de pe iconostasul bisericii. Dumnezeu a continuat să comunice cu oamenii în Legea Veche prin profeţi. Prin ei a promis pe Mesia, care îl va elibera din robia păcatului şi va întemeia o împărăţie fără sfârşit. În Noul Testament legământul omului cu Dumnezeu începe la Bunavestire. Este ziua în care răsar zorile mântuirii şi începe împlinirea făgăduinţei celei dintâi. Despre această făgăduinţă ne vorbeşte în chip simbolic Vechiul Testament în capitolul 28, v. 10-19 de la Facere, text care se citeşte la Vecernia din seara Buneivestiri.

Iată ce citim acolo:

,,Ajungând Iacov la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţea soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punând-o sub căpătâi s-a culcat la locul acela. Şi a visat că parcă era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi coborau pe ea.” Apoi s-a arătat Dumnezeu lui Iacov, l-a binecuvântat pe el şi pe urmaşii lui spunându-i că se vor binecuvânta întru el şi întru urmaşii lui toate neamurile pământului. Dar când s-a deşteptat din somnul lui Iacov a zis: ,, Domnul e cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut. Aceasta nu e alta numai fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului.” A făcut apoi un altar şi i-a pus numele locului aceluia, Betel. ( v. 16-19). Să privim acum icoana Buneivestiri, preînchipuită de scara pe care Iacov a văzut-o în vis pe care se urcau şi coborau îngerii lui Dumnezeu. Pe una din uşile împărăteşti este înfăţişat îngerul Gavriil. El vine de sus, aduce un mesaj ceresc. Aripile simbolizează provenienţa mesajului. Este trimis de Dumnezeu. Pe un plan superior este înfăţişat Duhul Sfânt, în chip de porumbel. De la El pleacă raze care o cuprind şi o luminează pe Fecioara Maria. Sfânta Fecioară se află în genunchi în rugăciune. Îngerul îi aduce vestea cea nouă, zicându-i: ,,Bucură-te ceea ce eşti plină de har. Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.” ( Luca 1,28). Neauzite cuvinte” Fecioara cugeta în sine: Ce fel de înşelăciune poate să fie aceasta? Auzise de binecuvântarea pe care o primiseră drepţii din Vechiul Testament. Auzise de trimiterea profeţilor să vestească venirea lui Mesia. Ei au grăit cu Dumnezeu. Dar iată acum se împlinea visul lui Iacov şi îngerul Domnului venise din cer să-i aducă o asemenea închinare. S-au împlinit acum cuvintele pe care mai târziu Iisus avea să i le spună lui Natanail: ,,Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerurile deschise şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.” ( Ioan 1,51). Văzând-o mirată şi tulburată de această arătare, îngerul i-a descoperit taina cea de veac ascunsă, zicându-i: ,,Nu te teme, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Ş iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David , părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” ( Luca 1,30-25). La nedumerirea Fecioarei, îngerul a răspuns: ,,Duhul Sfânt se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema.” ( v.35). Astfel a fost trimis îngerul lui Dumnezeu la Fecioara Maria să-i vestească minunea că ea va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare şi binefăcătoare veste pentru oameni. Acum înţelegem de ce îngerul a salutat-o pe Fecioara şi a numit-o ,, plină de har”, de ce ea este socotită numele cel mai înalt pe care a stălucit plinătatea harurilor, acum înţelegem de ce Biserica nu încetează să o numească ,,Biserica sfinţită şi rai cuvântător”. Acum devine lămurit troparul Buneivestiri: ,,Astăzi este începutul mântuirii neamului omenesc şi arătarea tainei celei din veac ascunse.” Acum înţelegem de ce pe uşile de la intrarea în altar, pe care preotul poate intra numai când este îmbrăcat în veşminte, adică atunci când este în mod direct angajat în slujirea jertfei celei de taină, se află icoana Buneivestiri. Cel vestit de înger este Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi. Cel ce va aşeza Taina Euharistiei, Cel ce va arăta pe Dumnezeu oamenilor şi Cel ce va primi moartea pe cruce. Dar El este şi om adevărat, al doilea Adam, cum L-a numit Apostolul Pavel.. Scaunul Lui este în cer, de-a dreapta Tatălui, dar, din iubire nesfârşită de oameni, îşi alese tron în braţele Fecioarei Maria. Privind icoana Buneivestiri de pe Uşile Împărăteşti înţelegem de ce ea a fost prevestită de Iacov şi numită ,,poarta cerului” . Fecioara Maria este semnul despre care vorbeşte Isaia : ,,Domnul Dumnezeu vă va da un semn. Iată, Fecioara va lua în pântece şi se va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” ( 7,14). Fecioara Maria ascultă cu smerenie vestea. Se minunează dar nu se îndoieşte; nu pricepe cu mintea taina, dar o primeşte,se întreabă, dar nu refuză să creadă în împlinirea voii lui Dumnezeu. Fecioara Maria ne-a dat pildă cum să privim şi cum să împlinim voia lui Dumnezeu . De fiecare dată încheiem rugăciunile noastre cu cuvântul ,,Amin” ceea ce înseamnă : ,,Aşa să fie! Facă-se, Doamne, voia Ta. Ne încrediţăm voii lui Dumnezeu care este sfântă, dreaptă şi binefăcătoare. Iată atâtea temeiuri pentru care o preacinstim pe Fecioara Maria, ca pe Maica Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pe Sfinţi îi venerăm pentru că în ei a strălucit darul lui Dumnezeu, prin credinţă, evlavie, bunătate, curaj şi răbdare. În ziua Buneivestiri, pogorându-se asupra ei Duhul Sfânt a curăţat-o de păcatul strămoşesc. Praznicul Buneivestiri este praznic de bucurie şi de nădejde. Îngerul Gavriil a spus: ,,Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu Tine.” Plină de bucurie, Maica Domnului a rostit imnul pe care neîncetat îl vestim în biserică: ,,Măreşte sufletul Meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Că a căuta spre smerenie roabei Sale. Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel puternic şi sfânt numele Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El. Iar noi, împlinim cuvintele ei, o preacinstim din neam în neam ca pe ceea ce este ,,mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii.” Bucurându-ne pururi de această veste bună, venim către Tine, Maică a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne rugăm şi cerem: ,,depărtează de la noi patimile sufleteşti şi trupeşti, alină bolile, alungă necazurile, dăruieşte-ne viaţă liniştită şi plină de pace, aprinde în noi dorul de Fiul Tău, fă plăcută Lui viaţa noastră, ca să-ţi cântăm împreună cu îngerii: ,,Bucură-te ceea ce eşti plină de dar. Domnul este cu tine şi prin tine cu noi.”

Dumitru Dumitraşcu, Preot Iconom Stavrofor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here