Să nu care cumva să credeţi că astăzi ar fi ziua vreunui Viorel sau a vreunei preafrumoase Viorela. Şi nici măcar viorelele n-au ieşit de sub zăpadă. Deşi, mai îndrăzneţii ghiocei s-au grăbit, pe alocuri.
Pe la un oarecare centru de cultură tradiţională, care, n-aşa, se cere promovată, sălăşluieşte şi-un viorel. Gorjean sadea. Ba chiar târgujian. Căruia i s-ar potrivi de minune zicerea, niţel cam epigramistică, a unui oarecare Păstrorel: „Beau băieţii, harnici/ De cu seară-n zori,/ Unii sunt paharnici,/ Alţii… turnători!”
Dar, un bob zăbavă! Ne-am cam luat cu vorba şi-am uitat de un alt viorel ce se dedă la viorele. Pe care le plăteşte ca Nababul. O nurlie viorea de pe la mediu, cică s-ar fi ales cu mizilicul de 400 euroi. Numai o şedinţă. Nu la domiciliul marelui colecţionar de opere aşa-zis plastice, dar şi de viorele. La birou, biensur!
Bine că mai poate viorelul şi are cu ce! La banii şi la anii lui, e de invidiat. Şi de căutat. De viorele.
