Educaţia…şi Lecţia de viaţă/Interviu cu Domnul dr. Ion Mocioi, brâncuşiolog: “Brâncuși a lăsat la Tg. Jiu Ansamblul acesta deosebit, unic în lume”

280

– Rep. Domnule prof. univ. dr. Ion Mocioi, consideraţi că această calitate a dumneavoastră de cunoscut «brâncuşiolog» presupune şi o anumită cultură filosofică?

“Brâncuşi este un filosof, în primul rând, pentru a crea în sculptură”
-Neapărat, pentru că Brâncuşi este un filosof, în primul rând, pentru a crea în sculptură!
– Rep. Deci, un filosof în sculptură şi un sculptor în filosofie?
-Se poate să se spună şi aşa! Menţineţi ideea dumneavoastră, pentru că e frumoasă, mai ales că Brâncuşi era adeptul filosofiei naturalităţii şi nu s-a abătut niciodată de la principiile acestei filosofii! El este primul dintre români care a fost interesat de estetica lui G. W. F. Hegel, marele filosof german.
– Rep. Eram tentat să cred că a fost influenţat mai mult de filosofia orientală!
-Acest lucru a fost mai târziu, când ajunge prin India, dar, el era atunci un artist format! Unele dintre ideile sale se regăsesc, într-adevăr, în filosofia şi înţelepciunea indiană!
– Rep. Să revenim la Hegel, pentru că, totuşi, e socotit unul dintre cei mai mari filosofi, dacă nu chiar cel mai mare, dacă ne îngăduie Platon!
-Nu ştiu dacă a citit toată filosofia lui Hegel, dar..
– Rep. Poate s-a iniţiat chiar din «Fenomenologia Spiritului», nu credeţi?
-A fost interesat de concepţia estetică despre artă, iar Brâncuşi nu s-a abătut de la ea. Regăsim unele idei în cărţile care s-au tipărit mai târziu, cu aşa-zisele texte sau aforisme ale lui Brâncuşi!
– Rep. Mie îmi plac foarte mult aceste aforisme, pentru profunzimea lor! Am remarcat faptul că în ele apare de multe ori cuvântul «spirit», care la Hegel…
-Da, da, aşa este, pentru că omul de la care s-a format ca artist, ca om de ştiinţă al artei, reperul său a fost Hegel!
– Rep. Raportarea aceasta la Hegel, va fi o noutate pentru mulţi cititori!
-Să ştiţi că am scris cândva despre acest lucru, mai ales când eram înscris la doctorat!

“Pentru a lăsa o sinteză, o moştenire a operei sale la Târgu-Jiu”
– Rep. E un paradox al istoriei noastre, că vedem oamenii mari, abia atunci când nu mai sunt în viaţă! Cum aţi plămădit și ați dezvoltat «ideea» numelui Brâncuşi în mintea dumneavoastră, domnule doctor?
-Eu l-am «tratat» ca pe tatăl meu! Pentru că după ce i-am citit multe gânduri ale sale, am pătruns mai mult sufletul lui, dăruirea şi menirea lui pentru a lăsa o sinteză, o moştenire a operei sale la Târgu-Jiu, acesta fiind oraşul prim al copilăriei sale! El a fost legat trup şi suflet de această localitate, pentru că aici a lucrat prima dată, când avea 11 ani, ca lucrător la o boiangerie, unde a învăţat «jocul» culorilor, cum se obţin ele din plante. De atunci, începe evoluţia lui artistică, învăţând înainte de toate din obiceiurile poporului.
– Rep. Ca şi din arta populară, sculptată în lemn!
-Ca şi din arta pe care o ştia din satul natal, de la Hobiţa! Apoi a fost rechemat de mama sa acasă, pentru că nu terminase şcoala, iar ultima clasă n-a mai realizat-o, așa cum se știe! Mai târziu a trebuit să recupereze perioada de şcolarizare, fiind destul de mare, înainte de a intra la Şcoala de meserii din Craiova, unde a învăţat de la profesori arta populară. El, toate meseriile le-a învăţat la şcoala de la Craiova, cu toate că multe le-a învăţat din satul său. Tatăl său era olar, era tâmplar, bătea dimia, o făcea la Arcani şi o vindea prin ţară. Tatăl său nu era un om sărac și avea mulți copii. Mama lui Brâncuşi era a doua soţie a lui Nicolae Brâncuşi, cu 25 de ani mai tânără decât soţul său.
– Rep. Interesante detaliile pe care le oferiți! Ce a însemnat cunoaşterea la scară planetară a numelui Constantin Brâncuşi?
-Când noi învăţam despre Brâncuşi, el era cunoscut și recunoscut ca fiind marele sculptor al omenirii, «părintele sculpturii moderne»! Eram datori să-l cunoaştem, dar n-am fost suficient de responsabili, ca să-l apreciem prin calificarea operei sale!
– Rep. O culpabilizare la modul general, nu se cade!
-Chiar Academia Română, în 1951, i-a respins opera, precum se ştie, iar faptul acesta l-a rupt de preocupările sale expoziționale pentru România. Pentru că a ajuns la o vârstă când s-a și îmbolnăvit, a avut alte evenimente în viață și, de fapt, numai în anii în care a realizat opera de la Tg. Jiu, în 1937-1938, cu ajutorul primului ministru de atunci, Gheorghe Tătărăscu, pe care îl cunoscuse îndeaproape la Paris. În acest fel, el a putut să și întoarcă țării tot ceea ce avea în gând, probabil din tinerețe, ca operele lui importante să fie în Tg. Jiu…
– Rep. Nu mă pot considera nici pe departe un teolog, dar în contextul dogmaticii religioase, cu o trimitere expresă la Pericopa Evanghelică a Izgonirii lui Adam din Rai, putem face o reverberantă și incitantă trimitere la marele și inegalabilul Constantin Brâncuşi, acest «Adam» al începutului sculpturii moderne, exponentul unui adevărat impuls al creaţiei noastre divine, care, de fapt, a fost respins, ca un exilat, deci, «izgonit» din Raiul ţării sale!
-În prima parte a vieţii lui, la Paris, tot ceea ce a făcut Brâncuși, a făcut deliberat şi neconstrâns de nimeni. Dimpotrivă, statul român l-a ajutat cu o bursă, pentru a studia și a-și completa studiile la Paris.

139944_constantin-brancusi-artist-sculptor-crestin“Brâncuși este omul care a recreat sculptura după alte principii”
– Rep. Vă referiți la perioada de dinainte de 1944, ca să nu ne îndepărtăm prea mult de miezul discuției noastre?
-Desigur, el a trăit și a creat cea mai mare perioadă la Paris, din 1904, când l-a cunoscut pe Rodin, când are posibilitatea să cunoască și concepția artistică a celui mai mare sculptor de la acea vreme. După ce s-a despărțit de Rodin, Constantin Brâncuși a lansat în anii 1906-1907, primele lucrări modern, prin care se «rupea» istoria artei plastice pentru o nouă perioadă a ei în lume. În acest fel, Brâncuși a fost considerat «părinte al sculpturii moderne»! Omul care a recreat sculptura după alte principii!
– Rep. Ca să-l parafrazăm pe Francis Fukuyama, aceasta a fost «marea ruptură» în…sculptură, iată că și rimează!
-Așa este, ca în versurile rimate! S-a despărțit, inclusiv de Michelangelo, despre acesta spunând că în operele lui «exaltează puterea mușchilor»!
– Rep. Așadar, Brâncuși se «rupe» și de Michelangelo Buonarroti!
-El punea în evidență o analiză serioasă a operei lui Michelangelo, care era, de fapt, cel mai mare reprezentant din istorie al sculpturii mondiale. Până la urmă, Brâncuși i-a luat locul acestuia, aducând noi principii ale artei, transformând arta în pură cunoaștere și în filosofie, într-o modalitate de comunicare deosebită cu oamenii!
– Rep. Fiindcă sunteți considerat cel mai mare brâncușiolog din Gorj, unul dintre cei mai renumiți și mai reprezentativi din țară, poate și din lume, ce ne puteți spune despre Ansamblul sculptural de la Tg. Jiu?
-În primul rând, nu mă «dau» așa cum dumneavoastră mă prezentați, sunt doar un cunoscător pasionat al…

“Brâncuși a creat o estetică nouă a culturii”
– Rep. Să presupunem că am exagerat, iar pentru aceasta, vă rog să mă iertați!
-Eu am vrut să-l cunosc pe Brâncuși, cu adevărat, și atunci când l-am înțeles, deci, încă de acum 45 de ani, cred eu că l-am înțeles, am început să scriu despre el și am vreo nouă cărți până acum, a zecea e deja pe birou și așteaptă tipărirea. Brâncuși a lăsat la Tg. Jiu Ansamblul acesta deosebit, unic în lume, care e o lucrare complexă ce trebuie «citită», iar cei care vor să cunoască acest Ansamblu, trebuie să fie «inițiați» în metodologia lui Brâncuși de a face artă, în transformarea obiectului obișuit al realității în «sensul» său, așa cum făcuse și cu «Păsările», pentru că a ajuns, până la urmă, să sculpteze «zborul», iar la Tg. Jiu a sculptat «eroismul», pentru că aceasta era tema pe care o comandase…
– Rep. Foarte ingenioasă și acroșantă mi se pare această referire pe care o faceți, domnule Ion Mocioi! Pare chiar o idee de bază…
-Deci, a făcut o dedicație la cererea «comanditarului», pentru preamărirea eroilor, în general, pentru că opera numită «Poarta Sărutului» este în același timp și o atitudine antirăzboinică față de marea conflagrație care simțea că se pregătește, adică, al Doilea Război Mondial. Dincolo de această dedicație pentru eroi, aici este și o filosofie a timpului, a societății, a omului, a vieții, a morții, a viitorului, a încrederii în cele mai bune gânduri ale omului.
– Rep. Vă propun ca în viitor să dezvoltăm această temă de profundă meditație!
-Sunt și alte lucruri interesante, pentru că eu am surprins peste o sută de sensuri care apar în preocupările celor care au căutat să-l înțeleagă pe Brâncuși.
– Rep. E o adevărată simbolistică a formelor și chiar a semnificației numerelor, așa cum apare la Pitagora!
-La Brâncuși ne interesează calitatea lui de a fi și de a rămâne «părintele sculpturii moderne» și contemporane. Am căutat, întotdeauna, să înțeleg care au fost principiile lui artistice și ceea ce a făcut el pentru a păstra renumele de «părinte» al artei moderne. Am ajuns la unele concluzii care demonstrează că Brâncuși a creat o estetică nouă a culturii, aducând principii noi de organizare a artei sculpturale.
– Rep. Aproape că nici nu simt curgerea ineluctabilă a timpului, în dialogul cu dumneavoastră, domnule dr. Ion Mocioi! Sper să continuăm în viitor.
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here