Cununa anului bisericesc debutează în 8 septembrie 2023 cu o sărbătoare în cinstea Celei care L-a adus pe lume pe Măntuitorul sufletelor noastre Iisus Hristos; astfel, în a doua zi de vineri a lunii lui Răpciune, cum este cunoscută în popor luna septembrie, Biserica noastră creștin ortodoxă o sărbătorește pe Prea Sfănta, Prea Curata, Prea Binecuvăntata de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioara Maria, așa cum se spune într-una din rugăciunile Slujbei Sfintei Liturghii.
Originea sărbătorii
Prima și cea mai veche mențiune a sărbătorii Nașterea Maicii Domnului o găsim într-un imn scris în secolul al VI-lea; sărbătoarea pare să-și aibă orginea în Palestina sau în Siria, undeva pe la începutul secolului al VI-lea, cănd – după SInodul Ecumenic de la Efes din anul 431 – are loc o intensficare a cultului Maicii Domnului, îndeosebi în Siria. Prima celebrare liturgică a Nașterii Prea Sfintei Fecioare Maria o întălnim cu prilejul sfințirii, în secolul al VI-lea, a Basilicii ,,Sanctae Mariae ubi nota est”, cunoscută în prezent ca Biserica cu hramul ,,Sfănta și Dreapta Ana” din orașul sfănt Ierusalim. Biserica originală, ridicată în secolul al V-lea era o basilică mariană ridicată pe locul cunoscut drept imașul păstorului unde se credea că era casa părinților Prea Sfintei Fecioare Maria. Mărturiile documentare atestă faptul că în seculul al VII-lea creștinii bizantini deja sărbătoreau Nașterea Maicii Domnului nostru Iisus Hristos.
În contextul în care povestea Nașterii Prea Sfintei Fecioare Maria era cunoscută doar din surse apocrife, Biserică creștină din apusul Europei a adoptat această sărbătoare într-un mod mai lent decăt cea din Răsărit. În acest fel, Nașterea Maicii Domnului a început să fie sărbătorită la Roma spre sfărșitul secolului al VII-lea, fiind adusă în Cetatea Eternă de către călugări orientali.
Biserica din Angers, Franța, a păstrat tradiția potrivit căreia Sf. Maurilius, episcop de Angers, a instituit această sărbătoare în oraș, ca urmare a unei revelații întămplate în jurul anului 430; în noaptea de 8 septembrie, un bărbat a auzit un cor de îngeri slavoslovind în cer și a aflat de la aceștia motivul, îngerii spunăndu-i că ei se bucurau întrucăt Prea Sfănta Fecioară Maria s-a născut în acea noapte.
Semnificația sărbătorii ,,Năsterea Maicii Domnului”
Prea Sfănta Născătoare de Dumnezeu reprezintă sfințenia cea mai înaltă, cunoscută și preacinstită în biserica noastră creștinească; se cuvenea o astfel de sărbătoare în ziua de opt septembrie deoarece cifra 8 simbolizează ziua veșniciei, viața fără sfărșit, iar datorita ei, Fiul Cel Veșnic al Lui Dumnezeu S-a întrupat, a învins moartea și a dăruit oamenilor viața veșnică și fericită în Împărătia Lui Dumnezeu.
Trebuie spus că Sfănta Scriptură nu ne oferă detalii despre Nașterea Maicii Domnului. Tradiția Sfintei Biserici este cea care ne oferă informații, consemnate și în cărțile de cult si o serie de scrieri, precum Protoevanghelia lui Iacov, din secolul al II-lea. Potrivit Sfintei Tradiții, părinții Maicii Domnului erau Sfinții și drepții Ioachim și Ana. Cu toate că erau în vărstă și nu puteau avea copii, ei iși doreau mult un urmaș.
Ioachim era din seminția lui Iuda, în timp ce Ana era din seminția lui Levi, fiind fiica preotului Matan și a soției sale, Mariam. Fiind în vărstă și fără urmași, ceilalți oameni considerau că ar fi blestemați. Într-o zi de sărbătoare, Sfăntului și Dreptului Ioachim i-au fost din acest motiv refuzate darurile aduse la templu. De aceea, el a zis către soția sa: ,,Mă duc la munte și acolo voi posti și mă voi ruga Lui Dumnezeu să ne dăruiască un copil”. Apoi, el a mers în peștera proorocului sfănt Ilie, iar Ana se ruga cu durere multă și cu multe lacrimi, în grădina casei sale, zicănd: ,,Doamne, Atotțiitorule, Cel ce numai cu cuvăntul ai făcut cerurile și pămăntul si toate căte se văd; Cel ce ai zis făpturilor Tale să trăiască și să se înmulțească; Cel ce ai binecuvăntat pe Sarra, soția lui Avraam, și ea a născut pe Isaac la bătrănețe și ai dăruit Anei fiu pe Samuel proorocul, dă-mi si mie roadă păntecelui și nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naște fiu sau fiică îl voi închina Ție cu toata inima și-l voi da să slujească în biserica slavei Tale”.
Sfăntul arhanghel Gavriil, cel care aduce vești bune pentru măntuirea noastră, s-a arătat apoi fiecăruia dintre cei doi sfinti părinti și le-a vestit faptul că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea și că Bunul Dumnezeu le va trimite binecuvăntarea Sa. După năsterea copilei, la împlinirea vărstei de trei ani, părintii și-au împlinit făgăduința și au dus-o la Templul sfant din Ierusalim, eveniment prăznuit ca Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, pe 21 noiembrie.
Sfăntul părinte Ioan Damaschin afirmă faptul că ,,firea celor doi părinți s-a biruit prin har și a rămas supusă acestuia. Nu a luat-o înaintea harului. A așteptat neroditoare, pănă cănd harul a înflorit rodul”. Astfel, deși născută în chip firesc, din Sfinții și Drepții Ioachim și Ana, Maica Domnului a fost și rodul rugăciunilor, făcute cu multe lacrimi și cu frăngerea inimii, de către părinții ei, un rod al îndurării Lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut și dobăndit prin rugăciune. O, ce bine ar fi dacă și parinții din zilele noastre s-ar ruga și ar cere cu stăruintă un copil binecuvăntat de Dumnezeu, rod al iubirii dintre cei doi si mai ales al îndurării Milostivului Dumnezeu.
Semnificația numelui Maria
Părinții i-au ales celei care va fi mama care va da trup de om Lui Dumnezeu-Fiul, Domnul nostru Iisus Hristos, numele sfănt de Maria. Acest nume se tălcuiește Doamnă sau Stea, arătănd de mai înainte strălucirea vredniciei ei de Maică a Cuvăntului Lui Dumnezeu și Stăpănului tuturor.
Să cinstim și noi așa cum se cuvine această mare sărbătoare a Maicii Lui Dumnezeu, să participăm la Sfănta Liturghie în ziua de 8 septembrie, să citim Acatistul Nașterii Maicii Domnului și – mai ales – să urmăm smereniei, bunătații și facerilor de bine ale aceste ființe alese, mai cinstită decăt heruvimii, serafimii și decăt tot neamul omenesc.
Marius Stochițoiu
