Din străvechi timpuri, oamenii au contribuit la realizarea şi modelarea mediului înconjurător, la început pentru a-şi asigura cele necesare vieţii şi mai târziu pentru a-şi crea condiţii mult mai utile în preajma locuinţelor.Culoarea, frumuseţea şi diversitatea speciilor de flori şi de arbori, dezvoltă omului forţă de creaţie ducând astfel la conceperea unor peisaje armonios conturate, care influenţează direct atât starea psihică cât şi cea sufletească a fiecăruia dintre noi.
În amenajările peisagere s-au folosit diferite stiluri, tehnici şi principii care au scos în evidenţă frumuseţea arhitecturii. O legătură directă cu natura o are şi Feng-Shui-ul, care reprezintă o punte de legătură între ştiinţă şi artă.
Joan Malter Osbum numea „Feng-Shui-ul” ca „acel ceva care te face să te simţi confortabil într-un loc, atât psihic cât şi fizic”.
Această artă Feng-Shui a luat naştere, după anumite cerecetări, undeva începând cu secolul al II lea î.Hr, în China şi care pe parcurs a fost transmisă în toată lumea, dar vatra rămânând tot în oraşul Hong-Kong.
Cele două cuvinte care alcătuiesc „Feng” şi „Shui” sunt atât de diferite prin conotaţia lor, Feng repre-zentând aerul(vântul), iar Shui apa, sunt de fapt două „acele ceva” care formează un tot unitar şi fără de care această artă nu ar fi luat naştere. Sub o altă formă, „Shui” reprezintă acea parte palpabilă cum ar fi munţii, dealurile, câmpia, clădirile, şoselele, într- un cuvânt mediul natural, pe când „Feng” este mult mai greu de explicat, este acea parte intangibilă care nu se referă numai la aerul pe care noi îl inspirăm ci este acea parte care nu se vede cu ochiul liber. Odată cu trecerea timpului, au apărut diferite şcoli care au încercat să dezvolte şi să transmită mai departe această artă. Cea mai veche şcoală a apărut în perioada Dinastiei Tang (618-907 d.Hr) sub numele de Şcoala Formei, având originile în sudul Chinei, punânând accent mai mult pe naturaleţea mediului înconjurător, pe parcurs a apărut Şcoala Busolei,iar cea de a treia şi cea mai recentă fiind Şcoala Intuitivă, întemeiată de profesorul Lin Yun în California, aceasta fiind „uşa principală a unui spaţiu ca punct de plecare pentru analizarea „Feng-Shui”, în timp ce şcoala veche avea nevoie de o busolă pentru a determina care porţiuni ale spaţiului reprezintă aspecte importante din viaţă. Cu mii de ani în urmă, chinezii au realizat prin prisma principiilor „Feng-Shui” că trebuie să existe în permanenţă un echilibru între natura terestră şi forţele care o guvernează, ca să nu se ajungă astfel la anumite dezastre. Cu cât omul îşi pune amprenta în modificarea mediului natural, cu atât mai repede se ajunge la tulburarea acestuia, de aici pornind: inundaţiile, alunecările de teren, poluarea şi multe altele.
Tot chinezii, cu ajutorul principiilor Feng-Shui, au constatat că trebuie să-şi construiască casele orientându-le pe direcţia sudică, fiind considerate prielnice, mult mai primitoare şi luminoase. De altfel, şi în construcţia palatelor imperiale s-a folosit aceeaşi artă, chinezii considerând că „a orienta spre sud înseamnă a deveni rege”. În fiecare dintre noi există o sensibilitate către natură, către frumos, către artă, către tot ce ţine şi duce la o viaţă armonioasă şi plină de energie pozitivă.
(Va continua)
Ing. Peisag. Teodora Maria PEAGU
