
“În fiecare an, când se apropie ziua de 1 decembrie, simt nevoia să mulţumesc, cu voce tare, multor, multor oameni. Vreau să le spun tuturor colegilor mei că îi iubesc, dar mi-e ruşine, vreau să le spun tuturor telespectatorilor mei că le datorez totul, dar nu ştiu cum să fac, vreau să le mulţumesc părinţilor mei, că au ştiut cum să mă educe, dar cred că-i plictisesc, vreau să-i mulţumesc lui Alex, pentru că a ştiut întotdeauna ce cuvinte să-mi spună ca să mă facă fericită, dar nu vreau să şi-o ia în cap, şi vreau să le spun copiilor mei că, fără ei, aş fi simţit mereu că, totuşi, îmi lipseşte ceva.”
Izabella Molnar