8 – Dafinul, laurul – este un arbust aromatic care se poate crește atât în ghivece, ca plantă de apartament, dar și în grădină, în locuri mai ferite de curenții de aer, de la care se utilizează frunzele. Frunzele de dafin – culese vara de pe ramurile tinere și apoi uscate se pot folosi în gastronomie la aromatizarea diverselor preparate, sau ca infuzie, căci conțin cam 3% ulei esențial, din care 70% este cineol. Acest ulei se mai găsește și în fructe, care mai conțin și acid lauric, ulei palmitic și linoleic ceea ce face ca el să aibă proprietăți antiseptice, antifungice, stimulatoare. Uleiul lor este un excelent unguent pentru durerile reumatismale, luxații, vânătăi dar ajută și la vindecarea ulcerațiilor bucale și a inflamațiilor. Indicații privind utilizarea frunzelor – în indigestii, balonări, răceală și gripă, laringite, bronșite, astm și tuse, la ameliorarea durerilor menstruale, pentru menținerea părului frumos și sănătos, pentru sănătatea inimii, alungarea insectelor prin ungerea pielii cu o pastă din frunze de dafin măcinate și ulei alimentar, febră, sinuzite, reumatism, viroze respiratorii, vomă, afecțiuni renale și hepatice, anorexie, depresie, nervozitate, combate mătreața și multe alte afecțiuni și stări anormale de sănătate. Administrarea: În tratarea afecțiunilor gastrice se folosește infuzia (10 – 15 gr frunze uscate în 1 l apă clocotită, infuzate 10 minute) apoi filtrate, se beau 2 – 3 căni / zi; în afecțiunile bucale (1 picătură ulei esențial de dafin în 10 ml ulei de măsline) clătind gura cu el de 3 – 4 ori/zi; iar în reumatism și dureri generalizate, ca unt de dafin aplicat pe zona afectată de 2 – 3 ori/zi. Precauții și contraindicații: uzul extern poate provoca unor persoane reacții alergice, dermatite și este nerecomandat femeilor gravide sau care alăptează, copiilor mici, diabeticilor căci poate crește glicemia, precum și cu 2 săptămâni înainte de operații chirurgicale deoarece în combinație cu anestezicele poate crea probleme pacienților. În gastronomie: la prepararea sarmalelor, sosurilor roșii, chiar și în supe căci stimulează digestia și au impact puternic asupra aparatului gastrointestinal, dau savoare mâncărurilor.
9 – Goji – Este un arbust cu talie mică, rar atinge 2 m înălțime, originar din Tibet, care se poate conduce ca tufă sau pom, ale cărui fructe se folosesc în alimentație dar și în industria medicamentelor, alături de frunze. Este puțin pretențios la condițiile de sol, dar cele mai bune sunt totuși solurile reavăne, de tip argilos, argilo-lutos, nisipos, însorite, cu pantă nord-sudică și pH slab acid – slab basic. Trăiește peste 25 de ani, se recoltează în luna iulie și se înmulțește prin răsad din semințe semănate în aprilie și produs in aceeași tehnologie ca și răsadul de legume. În câmp se plantează în primăvara următoare, bine fortificat, în scheme de 2,0 – 2,5 x 1,5 – 2,0 m condus ca tufă sau 1,5 x 1,0 condus pe trunchi scund și coroană globuloasă rarefiată, cu 2 – 3 etaje distanțate la 40 – 60 cm, cu aspect de baldachin, precum și în garduri fructifere aplatizate, pe spalier. În primul an are nevoie de tutore pentru fortificarea trunchiului și a primelor ramuri, de scurtarea ramurilor pentru stimularea ramificării. Mai există și specia Lycium chinense – goji chinezesc – ale cărui fructe sunt amare și consumate în exces pot fi chiar toxice. Deosebirea între cele două specii constă în aceea că frunzele de goji tibetan sunt mari, groase, mai grele decât cele de goji chinezesc. Goji tibetan fructifică mult, abundent, fructe mari, gustoase, dulci, cu semințe mici, comestibile, iar cel chinezesc fructifică puțin, fructe mici, amare, cu semințe mari, pulpă puțină. Florile de goji tibetan sunt mai mici decât cele de goji chinezesc. Materialul biologic este notat B1, B2, BUA, B4/10 – cel tibetan și AS, S, C9, Zong – cel chinezesc. Fructele – conțin vitaminele A, B, C, E, acizi grași nesaturați, antioxidanți (cel mai mare conținut de antioxidanti din natură), săruri minerale de seleniu, germaniu care stimulează producția de interferon în lupta cu cancerul, carbon, calciu, fier, potasiu, magneziu, betacaroten, licopen, luteină, polizaharide, 18 aminoacizi dintre care 11 esențiali, antioxidanți, fibre digestive, zeaxantină, fitosteroli, fenoli. Are efect major în reducerea riscului de orbire, degenerescență, antistres, ateroscleroză vasculară, alergii, parodontoze, viroze respiratorii recurente, sterilitate, în îmbunătățirea memoriei, reducerea colesterolului și a trigliceridelor, reducerea oboselii, întărirea imunității, reducerea riscului de cancer, protejarea pielii, menținerea acuității vizuale nocturne, în boli cardiovasculare, palpitații, aritmii, hipertensiune arterială, detoxifiere, energizare, în curele de slăbire, în apărarea contra radiațiilor cosmice și solare, a radicalilor liberi, curăță porii în profunzime, combate petele de pe piele, acneea, accelerează vindecarea rănilor, îmbunătățește performanțele sexuale. Consumul de goji este contraindicat celor aflați în tratament de susținere a sângelui, alergicilor la polen, celor cu afecțiuni renale, căci pot favoriza litiaza renală, gravidelor căci împiedică fixarea calciului în oase. Se cultivă mult în China și se folosesc în consum și ca fructe proaspete, dar mai ales ca fructe uscate, în salate, pilaf, suc, ceai, prăjituri, supe, la prepararea vinului de goji. Se pot consuma până la 100 gr zilnic. O plantă produce anual cel puțin 2 kg fructe uscate la un randament de 4,370 kg fructe crude pentru 1 kg fructe uscate, sau 3 – 4 to fructe uscate / ha. Acum 1 kg de goji uscate se vânde cu 40 – 70 lei. Cel mai cunoscut soi de goji tibetan este Ninxia NQ 1 – soi pitic (60 – 90 cm), cu maturarea fructelor în luna octombrie, se poate planta în gard roditor la 40 – 60 cm între plante, palisat sau tutorat. Cinci – șapte asemenea plante sunt suficiente pentru o familie.
10 – Kiwi – este un arbust unisexuat dioic recent introdus în cultură la noi, ca urmare a aclimatizării unor soiuri aduse din China unde i se mai spune strugurele gâștei, agriș chinezesc sau piersică-căpșună, iar cu numele kiwi a fost botezat în Noua Zeelandă, deoarece fructul său seamănă cu pasărea cu același nume, emblemă națională a acestei țări. Fructele – conțin: de 10 ori mai multă vitamina C decât portocalele, provitamina A, vitaminele B3, B6, B9, E, K, enzime, acizi organici, fibre digestive, săruri minerale de cupru, potasiu, calciu, fier, selenium, zinc, luteină, acid folic, polifenoli, carotenoizi, flavonoide, zaharuri, arginină, zeaxantină etc. Au acțiune antioxidantă, antiinflamatoare, protectoare cardiovasculare, de reglare a tensiunii arteriale, de prevenire a îmbătrânirii, scădere a colesterolului rău, împiedică formarea și depunerea de plăci ateron pe pereții vaselor sanguine, antitrombolică, anticoagulantă, protectoare a sistemului nervos etc. Sunt indicate în afecțiuni cardiovasculare, tulburări de dinamică sexuală, sterilitate masculină, de prevenire a apariției de defecte în creșterea creierului bebelușilor, în combaterea radicalilor liberi, îmbunătățirea sistemului imunitar, au efect purgativ, detoxifiant, de prevenire a constipației, de combatere a glaucomului și cataractei, de prevenire a distrugerii AND-ului, anticanceros, de combatere a maculării degenerative a pielii, în cure de slăbire, măști pentru tenul gras, curățirea feței. Nu se folosesc în cocktailuri cu lapte deoarece conțin o enzimă care provoacă coagularea acestuia, și nici în hrana copiilor sub un an. O plantă femelă poate produce 30 – 60 kg fructe anual, care se vând ușor cu un euro/kg. Acest arbust se poate conduce ușor sub formă de gard fructifer, pe trunchi înalt de 2 m sub formă de pergolă în formă de „T” cu brațele laterale de 1,5 m lungime.
| Cuvintele dulci pe nimeni n-au îmbolnăvit de diabet. Ion VELICAN |
11 – Lămâiul de apartament – este un arbust „sempervirens”, verde tot timpul anului, care la noi se poate crește numai ca plantă de apartament, în ghiveci, dar nu-i niciun impediment căci bine condus și îngrijit umple încăperea de parfum, iar coroana sa poate conține permanent flori și fructe în toate stadiile de creștere și dezvoltare. Fructele au forme și mărimi diferite, în funcție de soi, iar cele sălbatice sunt mai mici, cu mai multe semințe, până la 35, în timp ce fructele pomilor altoiți conțin doar 1 – 3 semințe. De la legarea fructelor la coacere trec 180 – 220 de zile, uneori chiar și un an. Creșterea încetează la temperaturi mai mari de 320 C, iar temperatura solului și a apei de udat trebuie să fie cu 1 – 20 C mai mare decât temperatura aerului. Lămâiul este sensibil la temperaturi scăzute și preferă soluri neutre sau slab alcaline, fertile, bine drenate. Lămâile – hesperidele, conțin: vitaminele A, B, C, D, E, K, PP, retinol, proteine, uleiuri volatile, aldehide, acid malic, citric, fructoză, citrat de potasiu, citrat de calciu, flavonoide, săruri de fosfor, potasiu, calciu, fier, magneziu, sodiu, zinc, cupru, acizi grași saturați, mononesaturați, poli-nesaturați etc. Au acțiune antiseptică, astringentă, cicatrizantă, calmantă, diuretică, depurativă, vermifugă, bactericidă, antireumatică, carminativă, febrifugă, tonică, antiinflamatoare, energizantă, răcoritoare, vitaminizantă. Ele se pot consuma ca atare sau sub formă de infuzie, decoct, suc, în cazuri de hipotensiune arterială, paraziți intestinali, febre, înflamații, boli gastrointestinale, stări de greață, boli hepatice, boli ale aparatului respirator, cefalee, convalescență, litiază urinară, litiază biliară, reumatism, gută, epistaxis, icter, obezitate, cure de slăbire, afte bucale, blefarite, glosite, herpes, negi, veruci, pistrui, înțepături de insecte, plăgi, seboree, stomatită, avitaminoză, scorbut, ateroscleroză. În cantități mari poate provoca greață, diaree, crampe abdominal, leziuni ale mucoasei gastrice, ulcer gastric, gastrită, reflux gastric, afecțiuni neurale sau digestive. În cosmetică sucul de lămâie albește dinții, este dezinfectant, regenerativ al pielii căreia îi dă elasticitate, combate punctele negre, mătreața, dă strălucire părului. Uleiul din coaja de lămâie se folosește la curățarea mobilei căci dizolvă ceara, grăsimile, amprentele și mizeria de pe aceasta, iar sucul de lămâie amestecat cu bicarbonat curăță recipienții din plastic pentru alimente. În școli, lămâile pot fi folosite la producerea curentului electric de joasă intensitate prin atașarea unor electrozi la mai multe fructe. Lămâile se pot consuma ca atare, sub formă de suc, limonadă, la condimentarea și marinarea peștelui, a cărnii roșii, la acrirea salatelor, ciorbelor, ca conservant de scurtă durată a unor alimente, fructe, legume. Sucul are proprietăți antiseptice, se folosește pentru tratarea durerilor în gât, în tratarea bolilor degenerative ale creierului, Alzheimer.
(va urma)
Ing. Ion VELICI
