Realizăm tot mai des și tot mai intens că „obrazul subțire cu cheltuială se ține”, a se înțelege desigur – menținerea sănătății corpului nostru, și ne dăm seama din ce în ce mai des că practic s-a făcut exces, mare păcat, de produse farmaceutice de origine chimică, desigur mai eficiente decât cele naturale și tradiționale, care acum îți arată mai mereu efectele secundare, care nu sunt puține, și din păcate, nici ușor de contracarat. Cum de obicei „cui pe cui se scoate” asta presupune consumarea altor preparate farmaceutice, desigur tot de natură chimică, artificială, care încarcă și mai mult nota de plată, nu că nu ar fi excesiv de încărcată de celebra „criză energetică” indusă de „iluminati” și aplicată cu exces de zel de „guvernanții marionete” cu care singuri ne-am pricopsit acceptând ca votul unui profesor, medic, inginer, să aibă aceeași greutate și valoare cu cel acordat de „boschetarii” omniprezenți la urne, pentru o jumătate de vodcă. Dar, să lăsăm politica să-și ardă gazul ei și să revenim la grădina familială care este destul de mică și nu reclamă efort prea mare pentru întreținere. Oricât de mică ar fi aceasta, este loc pentru mai mulți arbuști fructiferi care, pe lângă faptul că sunt estetici, frumoși, sunt și extrem de folositori și, pe deasupra, și puțin pretențioși la agrotehnică, deci reclamă eforturi financiare și fizice minime. Mama natură a avut înțelepciunea de a crea pentru fiecare disfuncțiune a organismelor vii, deci și a corpului omenesc, măsuri de contracarare atât în regnul animal, dar mai ales în cel vegetal. Desigur, nu am în vedere celebrii viermi, lăcustele și alte „minunății” pe care caută să ni le bage pe gât celebrul guvern mondial. Iată ce ne pune la îndemână mama natură românească:
1 – Afinul – ne este folositor prin frunzele sale în ceai aperitiv, diuretic și pentru îmbunătățirea vederii nocturne iar afinele, niște bace sferice de 5 – 6 mm diametru și de culoare albastru-închis până la albastru-maroniu, în afară de afinată, gem, suc, sirop, oțet sau în preparate de cofetărie, se pot consuma ca atare sau congelate și prin conținutul în taninuri, mirtilină, hidrochinonă, betacaroten, acizii citric, lactic, maleic, oxalic, succinic etc, vitaminele A și C, au proprietăți antibacteriene, antidiareice, antioxidante, astringente, îmbunătățesc flora gastrică, reglează zahărul în sânge, combat enterocolitele, parazitozele intestinale, inflamațiile aparatului urinar, reumatismul, guta, ulcerațiile cronice. Se crede că oțetul de afine combate boala Alzheimer, amnezia, degenerarea cognitivă și alte afecțiuni asociate bătrâneții.
2 – Agrișul – prin faptul că este posesorul unor țepi agresivi poate fi folosit la constituirea gardurilor de protecție foarte eficiente, iar agrișele, aceste bace false de culoare galbenă, roșie sau verde, lucioase sau acoperite cu perișori fini, prin conținutul lor în acid, malic, tartric, vitaminele A, B, C, P, săruri minerale de calciu, fier, fosfor, iod, magneziu, mangan, potasiu, zinc, fibre nutritive și valoare energetică redusă (50 kcal / 100 gr fructe) au efecte în atonie digestivă, bolile ficatului, constipație, inapetență alimentară, detoxifierea organismului, hipertensiune artificială, obezitate, reumatism, gută, artroze, litiază și infecții urinare, astm, convalescență, diaree, dureri în gât, leucoree și alte afecțiuni ale corpului nostru.
3 – Alunul – este valoros pentru noi prin toată partea aeriană a plantei. Lemnul – este folosit în artă, medicină, coaja – în industria coloranților sau pentru efectul febrifug și antimalarie, mugurii – în gemoterapie, frunzele – ca vasoconstrictor, antihemoroidic, antidermatos cranian, antibacterian, antiinfecțios, antidiareic, antiinflamator, cicatrizant, depurativ etc, atât ca ceai cât și ca compresii. Alunele – socotite de chinezi „nucile longevității” conțin: azotați, vitaminele A, B, E, săruri minerale de calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, grăsimi, zaharuri, proteine, fibre alimentare, acid folic și au efect depurativ, fertilizant, astringent, nutritiv, energizant (100 de grame conțin 690 kcal), digestiv, vermifug (alungă tenia), vasoconstrictor, tonifiant, antisclerozic, sudorific etc și se recomandă în caz de colici nefritici, afecțiuni circulatorii, pentru creștere și dezvoltare, în caz de varice, litiază urinară, diabet, tuberculoză pulmonară etc, atât consumate ca atare (întregi sau măcinate și amestecate cu miere) cât și în preparate de cofetărie ca nuga, creme, ciocolată, torturi, rulade, cozonaci. Sunt indicate și copiilor în creștere sau debili, bătrânilor. Măcinate și în amestec cu miere combat tusea cronică și facilitează eliminarea flegmei. Consumul de alune este contraindicat doar alergicilor la aceste fructe.
4 – Căpșunul – găsește condiții bune de cultură în fiecare grădină familială și n-ar trebui să lipsească din acestea deoarece căpșunele – conțin multe zaharuri, săruri minerale de potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, sodiu, vitaminele A, B, C, E, acid salicilic, elagic, pantotenic, proteine, flavonoizi, uleiuri volatile, taninuri, polifenoli, antioxidanți și au proprietăți de stimulare a imunității naturale, a aparatului hepatic, reglare a tensiunii arteriale, de remineralizare a organismului, detoxifiere, reducere a colesterolului din sânge, bacterioactive, de menținere a elasticității vaselor sanguine, de asigurare a bunei funcționări a inimii, de combatere a osteoporozei, anemiei, de tonifiere a sistemului nervos, în anemii, insomnia, astenii, antiinflamator, în artrită, astm, ateroscleroză. Ele se pot consuma proaspete sau în preparate culinare, congelate etc. Diabeticii și copiii mici trebuie să consume cu prudență aceste fructe căci dau complicații, urticarie la copii, etc. Pentru copiii mici cel mai potrivit este ca aceste fructe să fie consumate sub formă de spumă cu frișcă sau smântână.
5 – Cătina albă – supranumită și gjnseng românesc, este un arbust fructifer foarte utilă și ca plantă în combaterea eroziunii și alunecării solului sau la construirea de garduri de protecție vii, practic impenetrabile datorită agresiunii spinilor. Fructele cătinei, bacele – conțin peste 150 de principii active, dintre care 18 aminoacizi esențiali pentru viață, de două ori mai multă vitamina C decât măceșele și de zece ori mai multă decât lămâile, vitaminele A, B, C, D, E, F, K, P, PP, săruri minerale de calciu, fosfor, magneziu, mangan, potasiu, fier, sodiu, uleiuri complexe, acizi grași esențiali, zaharuri, pectide, polifenoli, tananți, flavonoide , celuloză, proteine, acid hepatodecanoic, erucic, succinic, malic, maleic, oleic, linoleic, linolenic, pantotenic, ascorbic, folic, clorogenic, cafeic, alți acizi grași polinesaturați, betacaroten, licopen, criptoxantină, zeaxantină, teraxantină, fitofluină, tocoferoli, fitosteroli, carotenoide, lecitină, inozitol, antioxidanți și altele. De aceea, fructele de cătină au efect tonifiant general, vitaminizant, preventiv în răceală, în bolile de ficat, antioxidant, antiinflamator, antitumoral, nutrient, energizant, antialergenic, hepatoprotector, antitoxic, regenerant, protector contra radiațiilor cosmice fiind incluse în hrana cosmonauților, aviatorilor, submariniștilor. Cătina este recomandată în bolile cardiovasculare, anemii, leucemii, artroze, poliartrite, boli de ficat, ulcer, diabet, dermatite, neuropatii, depresii, pentru regenerarea membrane celulare, întărirea imunității, optimizarea greutății, îmbunătățirea vederii, menținerea sănătății părului, pielii și a țesuturilor, prevenirea infecțiilor respiratorii, grăbirea vindecării în caz de răceală, gripă, alungarea oboselii, scurtarea convalescenței, ca tonifiant general, antioxidant, antiinflamator, antitoxic, antialergic, antidegenerativ, antimutagenic, în ulcerații cutanate, stomatite, sângerări nazale, leucemii, sarcoame, cancer digestiv, uterin sau de sân. Cătina poate fi consumată ca atare, dar în amestec cu miere, căci este foarte acră, sau congelată, preparată ca suc, sirop, infuzie, tinctură, peltea, gem etc. Se utilizează și frunzele, mugurii.
6 – Coacăzul – este un arbust fructifer decorativ prin el însuși, dar și odorizant al mediului prin uleiurile volatile pe care le degajă, mai ales în perioada de coacere a fructelor, dar și în toată perioada de vegetație activă. Coacăzele – conțin: taninuri, rutezide, vitaminele B, C, P, PP, 56 kcal / 100 gr, uleiuri volatile verzi (terpene), acid citric, malic, antociani, pectine, zaharuri, flavonoizi, cvercetol, camferol, săruri minerale de calciu, fier, potasiu, fosfor, fibre digestive. Au efecte benefice în cazuri de scorbut, înțepături de insecte, dureri în gât, gingivite, scarlatină, dermatite, acnee, pecingine, favorizează creșterea copiilor – elixirul tinereții. Se consumă ca atare, congelate, deshidratate sau sub formă de suc, sirop, jeleu, marmeladă și au efect tonic general, vitaminizant, remineralizant, în surmenaj, anemie, deficit de fier ș a. Florile se folosesc în industria parfumurilor, iar frunzele au efect diuretic, în afecțiunile cardiace, reumatism, gută, în disfuncții renale, întăresc oasele și dinții, au rol detoxifiant, în curele de slăbire, depurative, în stomatite, antidiareic, astringent, hipotensiv, cicatrizant, aperitiv, răcoritor, vermifug. Se cultivă în varietăți de coacăz negru (cea mai răspândită varietate), roșu sau alb, fiecare dintre ele având avantaje în anumite direcții de utilizare față de celelalte. Să nu pierdem din vedere însă că „vinul de coacăze negre” este util cardiacilor.
7 – Cornul – este un arbust mai rar prezent prin grădinile noaste dar nu lipsit de importanță. Dimpotrivă, de la el se folosesc atât fructele cât și lemnul sau scoarța. Coarnele – conțin: vitaminele B1, C, E, K, PP, săruri minerale, zaharuri, tanin, pectine, acizi organici, fitoncide, proteine, celuloză. Se pot consuma ca atare, dar mai puțin datorită astringenței lor, sau sub formă de gem, marmeladă, lichior, pastă, sosuri, compot, dulceață, sirop, magiun și au efecte în dermatite, ulcere, hematoame, hemoroizi, eczeme, ascaridioze, pentru tonifierea rinichilor, în combaterea diareii, enteritelor, enterocolitelor, a hemoragiilor nazale, febrei, răcelii, gripelor. Lemnul – de corn este greu, nu plutește pe apă, rezistent, compact și se folosește la confecționarea obiectelor de artizanat, a săgeților, arcurilor, sulițelor, bastoanelor, a mânerelor de săbii, cuțite. Scoarța – se folosește la obținerea unei vopsele ecologice roșii. Turcii își vopseau cu ea fesurile și căciulile pe vremuri. Cornul poate fi condus sub formă de tufă sau cu coroană voluminoasă pe trunchi normal (soiurile mai viguroase).
(va urma)
Ing. Ion VELICI
