Arta plastică, al cărei concept (astfel formulat) a apărut în secolul 19, prin conţinutul preocupărilor sale (în principal, prin pictură, sculptură şi grafică) e cea care încă din Antichitate, prin imagini artistice, sensibilizează omul, îi evidenţiază… echilibrul şi armonia (condiţii ale frumosului), îi îmbogăţesc viaţa spirituală, oferindu-i elemente hedonice, care să-i procure confortul intim de care are nevoie.
Pentru ca acest confort să aibă un conţinut cât mai bogat, artiştii plastici se străduiesc să ofere amatorilor de artă opere cu o cât mai mare încărcătură emoţională, intelectuală şi, în general, educativă.
Asemenea obiective, materializate prin ritmicitatea expoziţiilor organizate la Galeriile de Artă ale municipiului, îşi propune şi Filiala Gorj a U.A.P.
Mai zilele trecute, constituindu-se într-un eveniment cultural major, aici s-a vernisat o altă expoziţie (de grafică şi pictură) unde sub genericul „Cale(n)dar către Ziditor”, graficiana Cristina Ploscariu şi pictorul Daniel Şerban îşi etalează o parte din creaţia lor, ridicându-se maforionul de deasupra talentului şi artei celor doi expozanţi.
Limbajul concis al reprezentărilor liniare (specific grafice) care, în general, pe suporturi plate, foloseşte linia (trasată cu creionul, peniţa, pensula etc.) sau gravată în diferite materiale (metal, piatră lemn, material plastic etc.), e genul artistic practicat (cu rezultate excelente) şi de Leonardo, Daumier, Dürer, Goya, Rubens, Rembrandt etc.
Exprimarea grafică, folosind linia (dreaptă, curbă, ondulată, subţire, groasă, în duct continuu sau întrerupt etc.) o ajută, iată, pe Cristina Ploscariu să-şi transmită stările emoţionale (sincere, concise) ale momentului creaţiei,linii organizate în compoziţii (pe orizontală, pe verticală, în diagonală etc.) în care, urmăreşte exprimarea unui anume… „centru de interes”, a unei… „linii de forţă” etc., în compoziţii executate în tuş. Uneori asemenea exprimări, pentru transmiterea tensiunii lăuntrice, a mesajului propus, sunt ajutate (complementate) şi de laviuri, de tonuri de crete sau creioane colorate etc., toate acestea făcând o foarte bună reclamă exprimării grafice.
În dorinţa de a-şi etala un mai consistent volum al creaţiei, artista expune un mare număr de lucrări. Poate că „în realizarea unităţii dintre senzorial, intelectiv şi obiectiv” (Lucian Blaga), ar fi fost un câştig dacă se opera o mai exigentă selecţie.
Observând „forma de expresie” (Tudor Vianu), ca şi „claritatea expresiei” (D.D. Roşca), exponatele dovedesc cunoaşterea şi folosirea cu dezinvoltură a unui bogat repertoriu de noţiuni, elemente şi exprimări, în modalităţi personale (subiective), de practicare a graficii (pure, sincere, emoţionale), în urmărirea realizării şi expunerii valorilor artistico-plastice, artista dovedind sensibilitate în fiecare din exponate, cărora le adaugă atâtea elemente şi în cele mai potrivite locuri de câte lucrarea are nevoie pentru a-i spori valoarea artistică.
Pictura („Cosa mentale” – Leonardo), cea care încă din deceniul şapte al secolului trecut, la excesul numărului de curente abstracte (care deveniseră chiar… obositoare pentru privitor) îşi revendică dreptul de a se re-apropia de un limbaj ceva mai accesibil privitorului, în care-şi fac loc şi elemente ale figurativului (cu… re-folosirea noţiunilor de… dominantă, formă, ritm, perspectivă liniară şi cromatică, „centrul de interes”, „linie de forţă”, echilibru compoziţional etc.), când creaţia picturală, în libertatea sa de abordare, admite diverse stiluri de exprimare, de abordare a creaţiei picturale.
În acest sens, e bine, credem să exemplificăm asemenea modalităţi de a privi creaţia artistică, spunând că maestrul Vasile Grigore (adept total al creaţiei abstracte, pe care o practică), pe când era profesor la Academia de Artă, niciodată nu a cerut studenţilor săi să lucreze într-un anume fel, niciodată nu a apreciat în lucrările studenţilor, doar un anume fel de abordare artistică, cerându-le doar… „să se reprezinte pe ei, felul lor de a simţi, arta în care cred şi o practică”.
În aceeaşi idee, opera picturală a lui Vasile Chinschi este… ultrafigurativă (vezi portretele). Amândoi artiştii sunt admişi în expoziţiile (naţionale şi internaţionale) nimeni, niciodată, nu le-a reproşat ceva în legătură cu… felul de a face artă.
Credem, de asemenea, că referitor tot la observarea creaţiei picturale, e benefic pentru demersul nostru şi amintirea care se păstrează despre marele maestru Alexandru Ciucurencu („omul aşa de blând al deltei”) cel care pe când era profesor la I.A.P. „Nicolae Grigorescu” cerea studenţilor săi… valori, fără a le impune să lucreze într-un anume fel sau să-i clasifice după felul cum lucrează. Le spunea doar: „Măi băiete, fă tu o valoare artistică şi să fii convins că oricând se va găsi un cui în care să fie agăţată”.
Daniel Şerban cunoaşte toate aceste lucruri şi, chiar dacă unii strâmbă din nas, când îi văd lucrările, el crede foarte mult în „ce” şi „cum” face, simte că arta lui îl reprezintă, corespunde felului său sincer şi intim de a o gândi şi observa. De aceea, spre surprinderea multora, Daniel, folosind chiar o tehnică mixtă, în ceea ce prezintă are multe elemente de artă figurativă, în care crede foarte mult că… îl reprezintă. Semnatarul acestor rânduri, i-a predat cândva noţiuni de artă pe care, dovedeşte, iată, că le ştie şi le foloseşte în arta sa, în iconografia preferată, în duhul peisajului (cu predilecţie, de iarnă), cu folosirea unei cromatici reţinute (în general, reci) , corespunzătoare temperamentului său (melancolic), statornic în căutarea celei mai potrivite modalităţi (echivalente) a sensibilităţii sale („cuminţi” şi „cu minţi”), a dimensionării crezului său artistic.
În ce priveşte folosirea culorii, Daniel, ştie şi ce a spus Grigorescu, anume că „nu pensula colorează, ci sentimentul” şi se străduieşte să facă aşa.
Toate acestea, pentru cei doi expozanţi constituie (şi ne conving de aceasta) un… untergrund – un fundament, o temelie – la lait-motiv-ele artei lor, pe care, folosindu-le (chiar euritmic) în unirea tuturor elementelor, realizează valori plastice „care să fie punţi între sufletul creatorului şi privitor” (Eug. Delacroix), în edificarea unor opere care… să răcnească (aşa cum spunea Tudor Arghezi), adică din prima clipă să intre la sufletul privitorului, care vrea să le mai vadă (încă şi încă) , ceea ce dovedeşte… valoare. Lucrările, pe lângă care se trece şi nu… răcnesc – mai spunea nenea Tudorică – din clipa următoare intră în uitare, adică… n-au valoare.
Şi această remarcă e cunoscută de cei doi expozanţi şi se străduiesc să expună, iată, valori care, deci, să… răcnească.
Lucrările de grafică şi cele de pictură „peisaje în plein-air” (portrete ale naturii) sunt materializări ale unor „impresii cu care îmbracă lumea exterioară” (Corot), devenind un „état d’âme” (o stare permanentă a sufletului), stiluri bine conturate care iată, ne transmit stările lor afective, de reverie şi meditaţie, în care caută sublimări fără a uita şi de latinescul „de gustibus non disputandum”, realizând opere care… răcnesc, „ab imo pectore” (din tot sufletul).
Prof. Marin Colţan
