Cele două războaie mondiale din secolul XX au afectat puternic ansamblul întregii lumi. România a dat un greu tribut de sânge.
Printre eroii neamului ce au căzut la datorie pentru o cauză dreaptă se numără şi cei aproape 200 de fii ai satelor Godineşti şi Arjocii din comuna Godineşti, judeţul Gorj.
Pentru cinstirea şi în semn de recunoştinţă faţă de aceşti eroi, după terminarea Primului Război Mondial, în anul 1919, învăţătorul Nicolae Drăghescu şi preotul Ioniţă Dobrescu, împreună cu un comitet sătesc au adresat locuitorilor celor două sate componente ale comunei Godineşti un apel solicitându-i să participe cu diferite sume de bani în vederea ridicării unui monument al eroilor în satul Godineşti.
La acest apel au răspuns 465 de locuitori din cele două sate, la care s-au alăturat mulţi locuitori din satele vecine (Celei, Pocruia, Tismana, Topeşti, Costeni), dar şi din alte judeţe (Dolj, Mehedinţi, Constanţa) în număr de 72. De asemenea, cu diferite sume au contribuit: Prefectura judeţului Gorj prin donaţia ambalajului unui vagon de făină în valoare de 680 de lei, Banca Comerţului Craiova cu 300 de lei, Banca Populară „Sporul” din Godineşti cu 200 de lei, Comitetul serbării de la Godineşti din 20 august 1919, de sub patronatul domnului I. Georgescu din Prefectura Gorj cu 1703 de lei, Comitetul serbării de la Arjocii din 20 august 1919 de sub patronatul domnului Gheorghe Tătărăscu, mai târziu fiind prim-ministru al României, cu 135 de lei. Sumele subscrise au fost între 0,50 de lei şi 1703 de lei. În total s-au adunat 8100 de lei.
Pe durata unui an de zile, monumentul a fost ridicat la mijlocul satului Godineşti, în faţa Şcolii primare, fiind confecţionat din marmură neagră de către un constructor din Timişoara. Monumentul este străjuit de două tunuri ce au fost aduse tot din oraşul de pe Bega, iar spaţiul respectiv este împrejmuit cu un gard metalic.
În partea superioară a monumentului străjuieşte vulturul, care nu este cel iniţial, fiind înlocuit în 1999, din cauză că primul vultur, în 1981, s-a desprins de soclul monumentului distrugându-l complet. Actualul vultur are în cioc o cruce, pe care o avea şi cel iniţial, dar care în 1948 a fost dată jos la comandă politică.
În afara gardului metalic, constructorul fixase şi două lampadare, câte unul în faţa fiecărui tun, dintre care unul a „ajuns” la fier vechi, fiind predat înainte de 1989.
De asemenea, obezile şi spiţele celor patru roţi ale tunurilor, deteriorându-se din cauza precipitaţiilor, au fost înlocuite cu altele confecţionate din fier.
Cu toate acestea, Monumentul Eroilor de la Godineşti a fost, este şi va rămâne, unul dintre cele mai impunătoare, deosebindu-se radical faţă de altele din judeţ.
Pe cele patru feţe ale monumentului sunt încrustate numele şi prenumele a 129 de eroi din satele Arjocii şi Godineşti, ce au căzut pe câmpul de luptă în Războiul de Independenţă din 1877-1878, în Campania din 1913 din Bulgaria şi în Primul Răboi Mondial.
În anul 1920, cu ocazia Zilei Eroilor ce a coincis cu Înălţarea Domnului Iisus Hristos a fost sfinţit acest monument, ocazie cu care învăţătorii şi elevii celor două şcoli, preoţii şi enoriaşii, primarul şi jandarmul comunei s-au adunat în jurul monumentului unde s-a făcut o slujbă religioasă şi parastase pentru eroii noştri, s-au recitat poezii, s-au cântat cântece patriotice.
Cu acea ocazie, intelectualii satului (Nicolae Drăghescu, Ion D. Gârcu, Ion N. Popescu – toţi trei fiind învăţători), preotul Ioniţă Dobrescu, primarul comunei, Pantelie C. Vâlceanu, prin cuvinte înflăcărate au slăvit faptele eroice ale arjocenilor şi godineştenilor ce au mers la răboi cu entuziasm, murind conştienţi că se jertfesc pentru o cauză dreaptă, contribuind la înfăptuirea României Mari. Cuvintele n-au putut opri lacrimile părinţilor, soţiilor văduve, copiilor, fraţilor, rudelor. Durerea a fost mare. Două familii din Godineşti, în Primul Război Mondial, au pierdut câte trei copii, şase familii au pierdut câte doi copii. Din totalul de 129 de eroi, 89 erau căsătoriţi, rămânând de pe urma lor 206 copii orfani. Din cei 89 de eroi căsătoriţi, numai 12 nu aveau copii, ceilalţi 77 având între 1 – 7 copii, după cum urmează: 1 copil – 16, 2 copii – 25, 3 copii – 17, 4 copii – 7, 5 copii – 6, 6 copii – 5, 7 copii – 1.
Câtă durere, câtă jale, câtă nenorocire! Din cei 129 eroi, 112 aveau şcoala primară, doi aveau şcoala pedagogică, un erou urmase şcoala de cântăreţi bisericeşti şi numai 14 urmaseră nici şcoala primară.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial din satele Godineşti şi Arjocii au căzut la datorie pe câmpul de luptă 47 de eroi. În semn de omagiu, pentru cinstirea şi în semn de recunoştinţă pentru aceştia a fost ridicată o placă comemorativă confecţionată din marmură albă de către Pera N. Constantin şi fiica sa Nicoleta, urmaşi ai lui Nicolae I. Pera, participant la Primul Război Mondial şi membru al Comitetului Sătesc ce s-a ocupat de ridicarea Monumentului Eroilor.
Pe această placă comemorativă sunt încrustate numele şi prenumele eroilor şi gradele militare ale acestora. Această placă comemorativă este amplasată în faţa bisericii cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Godineşti.
Până în 1948, în fiecare an, cu ocazia Înălţării Domnului Iisus Hristos la Monumentul Eroilor din Godineşti se organizau slujbe religioase însoţite de parastase, după care avea loc serbări pregătite de învăţători şi elevi.
După 1948, când ziua Eroilor Neamului avea să fie stabilită pentru 9 Mai, ulterior această ceremonie devenind cea a „Independenţei de stat şi a victoriei asupra fascismului”, până în 1989, cadrele didactice ale şcolii împreună cu elevii au organizat programe artistice dedicate acestei zile, lipsind slujbele religioase, mitul soldatului român devenind nucleul unui patriotism gregar, în deplină concordanţă cu doctrina comunistă.
În perioada post-decembristă, cultul eroilor a revenit la ceea ce a fost înainte de 1948.
În fiecare an, cei doi preoţi din Godineşti şi Arjocii oficiază o slujbă religioasă în faţa Monumentului Eroilor, se depun coroane de flori, iar elevii Şcolii Generale Godineşti prezintă programe artistice dedicate eroilor.
Până acum câţiva ani, la acest eveniment de cinstire a eroilor participau şi veteranii satelor Godineşti şi Arjocii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care la vârsta de 80-90 de ani, încă mai rememorau spaimele şi crimele văzute pe pământul însângerat al câmpului de luptă.
Din nefericire, anul acesta, cei doi veterani de război din Godineşti, care au peste 90 de ani, nu vor putea participa la acest eveniment.
Ziua Eroilor, comemorată anul acesta pe 21 mai, odată cu Înălţarea Domnului Iisus Hristos, coincide pentru locuitorii satelor Godineşti şi Arjocii cu împlinirea a 95 de ani de la sfinţirea Monumentului Eroilor, ocazie cu care, cred că merită să avem în minte următoarele versuri ale poetului Alexandru Andriţoiu:
„Eroii nu ne părăsesc nicicând
Li se aud prin secoli paşii
Noi trecem toţii, dar ei rămân vibrând
Mereu, contemporani cu toţi urmaşii”.
PS: Având în vedere că actualul primar este străin de satul Godineşti, nefiind legat cu nimic de acesta, fac un apel de suflet către consilierii satului Godineşti (Auraru Coman, Cioată Em. Vasile, Cioată N. Ion, Mischie I. Vasile) să iniţieze un proiect de hotărâre, pentru ca de la reţeaua de gaze naturale a comunei să se găsească o modalitate ca pe soclul monumentului să ardă în permanenţă o flacără.
Profesor Ilie Vâlceanu
