În urmă cu şapte ani, artistul plastic Florin Preda Dochinoiu dădea naştere Salonului de Pictură „Arte Mici”. De-a lungul timpului, salonul a avut o evoluţie fantastică, motiv pentru care iniţiatorul său promite că „Arte Mici” va continua să existe. Despre toate acestea ne-a vorbit, chiar de onomastica sa, de Florii, însuşi Florin Preda Dochinoiu, care nu a avut nicio ezitare în a răspunde sincer şi prompt, dezvăluind misterele unui eveniment unicat.
Reporter: Așa cum ați promis, ați continuat tradiția organizând și în acest an Salonul de Pictură „Arte Mici”. Cum descrieți ediția din acest an?
Florin Preda Dochinoiu: Salonul de Pictură ,,Arte Mici” poate fi interpretat ca o imagine centrată într-un spaţiu cultural internaţional, într-un moment cu care intră în rezonanţă. Este un semn ce indică o cale, o direcţie spre ideea de creaţie, artă, libertate, chiar dacă se adresează artiştiilor cu vârsta cuprinsă între 3 şi 15 ani.
Ediţia din 2017 a fost plină de puritate şi bucurie. An de an, în martie, COPILĂRIA are o casă de iubire credinţă şi adevăr, la Motru (nu la Paris, Bucureşti, Londra sau Roma). Aici, basmele vin din risipa de culori. Aici, nu la Paris…
Reporter: Ce v-a impresionat cel mai mult la ediția din acest an?
Florin Preda Dochinoiu: Am fost impresionat de frumuseţea, simplitatea si atitudinea ideilor din lucrările înscrise în concurs. De mărturisirile liniştitoare de culoare. A fost o ediţie fantastică, cu bucuria dată la maxim. Copiii au reuşit să ducă, din creion, zâmbetul soarelui până la Dumnezeu.
Reporter: Cum a evoluat Salonul „Arte Mici” în timp?
Florin Preda Dochinoiu: Acum șapte ani, la 25 martie, lua ființă Salonul de Pictură „ARTE MICI”, cu un format neobișnuit al geografiei de organizare și expunere: sediul Poliției municipiului Motru (spațiul nefiind ales întâmplator, ci datorită aniversării a 188 de ani de la înființarea Poliției Române și ca un semnal față de atitudinea neobișnuit de refractară a unor reprezentanți ai culturii gorjene care tratează arta ca un pamflet cotidian, punând în spațiul artistic evenimentele din lumea politică). De la o ediţie regională în anul 2010, Salonul de Pictură ,,Arte Mici” a devenit o mişcare aristică, care a pus în valoare mai multe şcoli de pictură, unele formate, poate ad-hoc, în jurul unor dascăli cu sine poetic (Şcoala de la Novaci-Crasna, Şcoala de la Poiana Lacului, Şcoala de la Focşani, Şcoala de la Târgu-Jiu, Şcoala de la Giurgiu, Şcoala de la Oradea, Şcoala de la Hânceşti, Şcoala de la Glogova, Şcoala de la Pelinia, Şcoala de la Motru).
Anul acesta au fost înscriși peste 450 de artiști de pe trei continente (America, Australia şi Europa), care au pus pe hârtie, lemn, sticlă, pânză sau carton propria personalitate, care exprimă perspectiva spațiului unde trăiesc.
Evoluţia Salonului de Pictură ,,ARTE MICI” a fost una firească, cu vibraţii gingaşe, resimţite şi răsplătite.
Reporter: V-ați imaginat, la început, că salonul va avea o asemenea evoluție?
Florin Preda Dochinoiu: Bineînţeles că nu! A fost ca o strigare ,,peste sat”. A fost un nou tip de viziune în peisajul controversat al saloanelor de pictură ,,profesioniste”.
Reporter: Cu ce dificultăți v-ați confruntat în privința organizării Salonului?
Florin Preda Dochinoiu: Tot timpul au existat viziuni inverse. Au existat şicane. Nu vă gândiţi la chestiuni exagerate, dar de fiecare dată a existat câte ceva conjuctural. Fie partenerii organizatori ,,au uitat” să mai aducă premiile, cu două zile înainte de premiere. Unii au refuzat asocierea cu evenimentul, pe motive inventate. Alţii nu s-au plăcut şi s-au retras din juriu. Nu au putut fi premiaţi chiar toţi artiştii înscrişi…
După cum vedeţi chiar organizarea salonului de pictură a creat ,,imagini narative sofisticate, personaje cu gestică variată şi expuneri combinate”.
Reporter: Ce vă motivează să continuați acest demers?
Florin Preda Dochinoiu: Copilăria, o tandră povară, vie, crudă.
Reporter: Cum vedeți viitorul Salonului de Pictură „Arte Mici”?
Florin Preda Dochinoiu: Nu ştiu să răspund la această întrebare. Nu am jubilaţiile senzoriale necesare pentru a putea realiza o relaţie cu realul absent. Pot face proiecţii, pornind de la conturul obiectelor reale. Pot visa.
Cert este că, Salonul de Pictură „Arte Mici” dacă a existat, va rămâne.
Reporter: Spuneți-ne ce mai face Florin Preda-Dochinoiu în afara Salonului de Pictură „Arte Mici”?
Florin Preda Dochinoiu: Nu îşi neagă existenţa. Crede în Dumnezeu, trăieşte şi iubeşte. Are îngeri păzitori şi o muză vitală.
Reporter: La ce lucraţi în prezent şi ce proiecte aveţi?
Florin Preda Dochinoiu: Ilustrez o poveste, spusă de Nicolae Dragoş. ,,Extrag” imaginile din textul despre ,,sfântul acopertit” şi ţin cont de sfaturile ,,sută la sută cereşti”.
Pictez emoţii şi fantezii subiective.
Reporter: În urmă cu câțiva ani îmi mărturiseați următorul aspect: „Pictez de frică să nu mor!” Ce s-a schimbat între timp?
Florin Preda Dochinoiu: Mi-am ascuţit creioanele. Desenez fiecare clipă a vieţii, ca şi când nu ar fi ultima.
A consemnat Minodora SUCEA
