Asistăm în ziua de azi la o creştere a turismului mai ales în perioada weekend – ului nu numai în Gorj ci şi în ţară. Nimic anormal la prima vedere în dorinţa de recreere şi de evadare în sânul naturii.Nefiresc este faptul că odată cu această dezvoltare a vieţii turistice în judeţul nostru( unde fenomenul ne interesează cel mai mult ) cresc încălcările regulilor elementare în turismul montan precum şi cele de protejare a mediului ambiant ori a diversităţii biologice a arealelor unde se desfăşoară aceste activităţi ( să le spunem cu indulgenţă turistice ) a unora dintre noi.
Cauzele după cum a reieşit din discuţiile purtate cu mai mulţi montaniarzi şi cunoscători ai fenomenului turistic gorjean ar fi necunoaşterea regulilor unei incursiuni în natură fie că este vorba de spaţiul montan ori se desfăşoară la un banal grătar la iarbă verde. Respectul faţă de natură sunt încă departe de a se fi impus (chiar dacă prin aceasta voi supăra o întreagă cohortă de turişti-grataragii) în total dezacord cu alternativele oferite de turismul actual. Între aceste două verigi spunem noi şi nu visăm cu ochii deschişi s-a format o veritabilă prăpastie ce în opinia adevăraţilor montaniarzi se adânceşte pe zi ce trece. Cauzele cred că le cunoaştem (ori le vedem aproape zilnic în mijloacele mass-media dintre care unele chiar 
încurajează distracţiile primitive fiind primele care se lamentează însă în cazul producerii vreunui eveniment nedorit cerând cu vehemenţă pedepsirea vinovaţilor ori înăsprirea legislaţiei în domeniu). Tocmai de aceea haideţi să facem o analiză a fenomenului (fără a pretinde că am descoperit America ori mersul pe jos) şi în limita posibilităţilor să căutăm soluţii. În 
perioada sfârşitului de săptămână sau weekend cum a început să se numească şi la noi zonele turistice din judeţ sunt luate cu asalt (ca să ne exprimăm elegant) de o aşa-zisă armată de pseudoturişti al cărei singur scop pare a fi acela de a distruge şi degrada cât mai mult (pentru a-şi satisface ambiţiile ancestrale) din ce natura a construit de-a lungul timpului şi cu atâta armonie. Numai parcurgând şi observând locurile unde aceştia campează ne putem face o idee asupra răului pe care îl produc mediului 
ambiant şi indirect nouă înşine. Aceşti “turişti-grataragii” fac ca locurile unde poposesc să pară veritabile zone de front în care se fac lucrări genistice. Tot ce poate fi tăiat este tăiat şi pus pe foc în unele cazuri lemnele fiind aduse de la distanţă în portbagajele maşinilor iar şanţurile de pe marginea drumurilor sunt nivelate pentru a permite maşinilor să intre cât mai 
aproape de apă ca să nu mai vorbim despre resturile menajere aruncate peste tot. Din lemnele tăiate cel mai adesea fără nici o noimă se fac tot felul de apărători de soare care de care mai savante iar fumul degajat de mulţimea de grătare ce au început să producă te fac să crezi că te afli într-o zonă unde o erupţie vulcanică este iminentă. Locuri pitoreşti din Gorj amintite în descrierile lor de autori cum ar fi N. Popescu, I. Conea, A. Ionescu, C. Zaharia, Emm. de Martonne şi nu mai puţin cunoscutul 
prof. Alfred Bogli ce în fundamentarea teoriei glaciaţiunilor a făcut cercetări într-o serie de zone montane gorjene au devenit în ziua de azi de cele mai multe ori parkinguri, grătare în aer liber ori spălătorii auto (fenomenul se produce mai cu fereală în ultimul timp dar mai există destui amatori care în loc să plătească 5 sau 6 lei la o spălătorie auto preferă să-şi spele maşinile şi chiar covoarele aduse de acasă direct în apa râurilor nu de puţine ori sub ochii indiferenţi ai conjudeţenilor noştri). Trebuie să facem menţiunea, pentru a nu fi acuzaţi de negativism, că în ultimul timp au demarat o serie de programe menite să protejeze diversitatea biologică şi în acelaşi timp să creeze condiţii civilizate pentru cei care într-adevăr doresc să petreacă o parte a timpului liber chiar fie şi numai câteva ore în decorul de excepţie al Gorjului. Există instituţii care şi-au dat mâna în încercarea de a stopa degradarea ireversibilă a mediului ambiant şi a găsi soluţii pentru refacerea acestuia. Dar mai presus de toate este nevoie de o schimbare profundă a mentalităţilor unora dintre semenii noştri legate de natură. Din punct de vedere al reliefului şi a peisajelor montane Gorjul este unul dintre judeţele favorizate ale României. Aici putem întâlni (încă) o diversitate a formelor şi fenomenelor naturale pornind din vârful Parângul Mare sau Acoperişul Olteniei cum mai este denumit cu ai săi 2508 m şi până în Pleşa Sohodolului unde într-o peşteră există cel mai adânc puţ vertical din ţară (-122m ). Tot pe aceste meleaguri mai putem întâlni fenomene rare chiar la nivel european (câmpuri de lapiezuri, depozitele de terra-rossa, Inelul de Piatră al Sohodolului, circulaţia subterană a apei din perimetrul Şuşiţa Verde – Valea Sohodolului, Valea Seacă cu Dâlma Cucutelor de pe Şuşiţa Seacă un fenomen ce şi astăzi este cercetat şi nu în ultimul rând Izvoarele Cernei ce se află pe teritoriul gorjean cea mai puternică sursă carstică din ţară şi unde apele subterane parcurg cea mai lungă străpungere subterană la nivel naţional). Iată numai câteva dintre bijuteriile naturii aflate pe teritoriul gorjean pentru care este nevoie de elaborarea unor planuri concrete care să le protejeze şi ce este mai important să producă o schimbare radicală a mentalităţilor semenilor noştri în sensul că nu poate face fiecare ce vrea şi că acţiunile nesăbuite ale unora pot afecta negativ întregi comunităţi omeneşti.
Mugurel Petrescu
