Placheta „La Ghetsimani” semnată de poeta gorjeană Zoia Elena Deju și apărută în anul 2009 la Editura Măiastra din Tg. Jiu, cuprinde o serie de aforisme trilingve (limba română, engleză și germană) cu pretenţii poetice. Textele sunt fericit însoţite de ilustraţii grafice alb-negru aparţinând lui Florin Gheorghiu, același care semnează și coperta.
Cartea beneficiază și de o prefaţă scrisă de Grigore Smeu.
Textele cărţii, cu aspect de tristih, sunt grupate în trei părţi cu titlurile: „Vas al iubirii”, „Pară de foc” și „La Ghetsmani”. Această alcătuire a cărţii, bazată pe numărul trei nu este pur întâmplătoare deoarece numărul trei este unul mistic legat fiind de Trinitatea Divină („Tu, Doamne – Ești hrana și sângele meu”), iar cartea are cu adevărat un subiect mistic și religios.
„La Ghetsimani” ar putea fi considerată chiar și… o culegere de haiku religios (ortodox!) cea ce ar fi o premieră și o unicitate în literatura română, aspect demn de remarcat și reţinut.
Pentru Zoia Elena Deju, „povestea” cărţii s-ar putea rezuma astfel: „Vas al iubirii” ar fi lumea creată de Dumnezeu în care acesta a revărsat Harul Său („Iubirea – ofrandă de smirnă, petale de crin!), „Pară de foc” pare a fi un botez, o iniţiere în cultul Divinităţii şi sau o iluminare („Lumină lină – Candelă, tânguiri de seară!”) iar „La Ghetsimani”, care dă și titlul cărţii ar fi o mărturisire de credinţă în care își asumă jertfa Răstignirii („Reînnoiască – se credinţa – ca apa cea Vie, în suflete cernite!”).
Fiecare tristih, similar unui Psalm („Cu glasul meu – către Tine m-am rugat, Doamne al pătimirii mele” sau „Cu slava Ta să mă îmbraci – izbăvirea Ta pune-o pe rana sufletului!”) reprezintă un aforism criptat, oarecum greu de pătruns pentru un neiniţiat, fără a avea neapărat legătură cu celălalt. De aceea mi se pare mai mult decât extraordinar demersul traducătorilor Codruţa Călugăru (limba engleză) și Dumitru Dănău (limba germană) de a tălmăci corect astfel de texte.
Prof. Mariana Bendou, Scriitor, critic și promotor literar
