Glumeam puţin pe seama fostului antenist şi actualului B1TV-ist Ion Cristoiu. Analistul este autorul unei întorsături inexplicabile pentru scriitorul român şi regizorul de mare talent Nicolae Ursu, de la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”, din Târgu-Jiu.
Ca să ne amuzăm, am pus o căciulă pe o literă din titlul unui editorial al Titanului din Găgeşti. A ieşit „Preşedinţia de la un mâl la altul”.
Surprinzătorul Ion Cristoiu, tare la filozofie ca unul dintre cei mai buni studenţi clujeni ai amicului şi colaboratorului ziarului Gorjeanul, prof. univ. dr. Grigore Drondoe, a avut şi are dreptate. Preşedintele Traian Băsescu n-a fost şi nu va fi altfel decât în primul mandat. Adică, un preşedinte de ţară cu regim prezidenţial, chiar dacă actuala Constituţie îi dă dreptul doar la o demnitate semi-prezidenţială. Nu l-aş aprecia, precum o face Ion Cristoiu pe primul ministru Nicolae Văcăroiu, desemnat de ex preşedintele Ion Iliescu, un independent cum n-a fost. Dimpotrivă, tot social-democrat ca şi Ion Iliescu. Iar asemănarea lui Nicolae Văcăroiu cu actualul prim ministru desemnat de Traian Băsescu, Emil Boc cu care-l aseamănă Cristoiu, gândindu-se la presupusa obedienţă a lui Nicolae Văcăroiu, fostul meu şef din subredacţia clujeană a revistei Viaţa Studenţească se înşeală amarnic. Fără a fi avut succes mediatic, Nicolae Văcăroiu avea ştiinţa economistului veritabil, pur-sânge şi foarte acasă în domeniul financiar-bancar. Exact acolo, unde Emil Boc nu le are chiar deloc. Ba dimpotrivă, Emil Boc e deprins cu succesul în faţa camerelor de luat vederi. Ştie cu ce se mănâncă telegenia şi iese frumos din încurcături chiar şi când cade într-o transmisie în direct, ca atunci când era să-şi spargă capul la Antena 1. Iar ca vorbitor, nici nu se compară. Are şarm şi este foarte convingător. Să dea Domnul ca primul ministru Emil Boc al patrulea să se şi ţină de cuvânt acum, când ne ameninţă cu strânsul şurubului. Obligatoriu în perioada de criză pe care o traversează România. Iar în 2010, vrea nu vrea, Guvernul Boc 4, are datoria de a reduce numărul bugetarilor cu vreo 450.000 de salariaţi. Se va ajunge, aşa cum cere situaţia şi acordul cu FMI, la acelaşi număr de bugetari pe care-l avea România în anul 2004, la sfârşitul guvernării PSD, cu Adrian Năstase prim ministru.
Relaţia bună pe care o are preşedintele Traian Băsescu, aflat la debutul celui de-al doilea mandat al său, pe care-l sperăm de bun augur, cu premierul Emil Boc ar fi cazul să producă şi ceva constructiv. Fie că este vorba de reformarea statului, fie că se vor pune la cale legi noi, necesare, precum legea fiscală atât de trâmbiţată, descentralizarea pe criterii sănătoase şi, de ce nu, o reorganizare administrativ-teritorială a României, mai aproape de cerinţele moderne ale Uniunii Europene. Şi nu neapărat cum vor aliaţii UDMR-ului, cam ficsişti şi tenace mai ales acum când sunt indispensabili majorităţii de care are atâta nevoie PD-L.
Nici nu are importanţă că ideea reducerii numărului de parlamentari a fost în trecuta campanie electorală pentru prezidenţiale marota candidatului Traian Băsescu. De care reducere şi iniţiativă legislativă şi-a adus aminte şi uitucul de Mircea Geoană că i-a aparţinut chiar lui, cu ani în urmă. În fond, ca preşedinte al Senatului, Mircea Geoană se poate pune în slujba binelui ţării, fără a avea prea mare importanţă în timpul cărui preşedinte se va împlini o vrere mai veche a sa. Una care ar aduce, evident, beneficii bugetului şi aşa destul de sărăcit al ţării obligată să suporte atâţia parlamentari nevolnici.
Că vechiul-noul preşedinte Traian Băsescu va fi la fel ca primul de gălăgios, nu-i bai. Ne-am cam obişnuit. Musai, ca de voie bună, va trebui să mai aibă şi timp de fapte bune pentru popor. Căruia i-a promis multe. Şi în primul mandat. Iar acum ne-a împuiat capul că mai vrea unul ca să termine ce-a început în primul. Iată că-l are. Ne vom pune în slujba vrerilor sale. Cu sentimentul că sunt fapte bune pentru România.
Vânt bun la pupa, Comandante!
Ion Predoşanu
