Ultimele mărţişoare

De mâine, primăvara ar trebui să arboreze zâmbete pe chipuri şi sentimente frumoase în inimioare. Din păcate, pentru că tot am rămas ultimii în ceea ce priveşte tradiţia mărţişorului şi pentru că mărţişorul a devenit din ce în ce mai ieftin, făurarii lui căutând cele mai inspirate modele doar – doar se vor vinde aşa cum s-au vândut până acum bărbaţilor

care au vrut să pună pe pieptul frumoaselor naţiunii câte un semn de preţuire. Acum nu mai există atâta tragere de inimă în cumpărarea celebrului mărţişor, vestitor al unor timpuri frumoase pe care am obosit să le aşteptăm vreme de 20 de ani. Am văzut ieri dimineaţă în piaţă două doamne de vârsta mea care socoteau banii pentru punga de cafea, una dintre ele lamentându-se „dragă, băiatul meu bea de prea multe ori cafea pe zi.”, „i-o place” a replicat cealaltă. După aceea cele două doamne au început să socotească cu cât au crescut preţurile în magazine în apropierea postului de Paşti. Nici vorbă de discuţiile de altădată în care asemenea doamne se întrebau de la cine şi cum vor primi flori. Florile se vor primi de la partidele politice, dacă nu cumva şi ele vor strânge băierile pungii aplicând un singur episod, cel de 8 martie. Vorba unui activist: „nu mai are importanţă cum le feliciţi pe doamne şi domnişoare. Le-a trecut cheful de politică şi de bârfă, iar atunci când o doamnă se închide în forul propriu ori nu e fericită, ori nu-i ajung nici de unele nici de altele”. Astăzi am senzaţia că sunt la ultimele mărţişoare pentru că dacă trendul economic va continua în acelaşi mod la anul nimeni nu va mai risca să scoată pe piaţă atâtea sortimente şi probabil că într-un an sărac în expozeuri şi ceea ce se găseşte va fi destul de scump. Anul acesta este un an preelectoral iar în momentul în care politicienii de la putere nu folosesc prilejurile de festivism îmi pun cel puţin o întrebare: ce se coace în spatele uşilor închise? La vremea declaraţiilor sforăitoare şi candidaţii şi actualul preşedinte ne-au minţit dar şi minciuna este una din legile omeneşti iar mai păcătos este cel care o crede decât acela care o rosteşte. În realitate poporul este cel care alege şi plăteşte nota de plată a alegerii lui. Oricât de bun ar fi alesul local, primarul sau consilierul, performanţa lui depinde de ceea ce-i oferă puterea de la judeţ, iar posibilităţile acesteia sunt şi ele determinate de ceea ce oferă guvernul. La noi în Gorj tot timpul s-a acţionat cu susul în jos. În rare localităţi puterea locală şi cea judeţeană au aceeaşi culoare. Acum, după apariţia USL coeficientul s-a mai îmbunătăţit dar judeţul este în opoziţie faţă de guvern şi este clar că veniturile bugetare ale acestei entităţi teritorial-administrative sunt ca un mărţişor de criză. Am văzut zilele trecute la Conferinţa Organizaţiei PD-L de la Motru o infuzie de personalităţi feminine suficient de consistentă şi mi-am dat seama că aceste doamne nu vin să facă politică doar de dragul culorii portocalii, fiecare dintre ele ţinteşte fie o funcţie de director, fie un post călduţ undeva într-o schemă confortabilă şi protejată în faţa disponibilizărilor. Acelaşi lucru se întâmpla şi la vremea când PSD sau PNL erau pe val, după care în formaţiunile respective s-a cam făcut curat în ceea ce priveşte infuzia de doamne şi domnişoare. Mă gândesc că liderii proaspăt aleşi ai partidelor politice locale ar putea să cinstească doamnele şi domnişoarele cu câte o floare în numele primăverii, nu în numele politicii.

Notă: am citit cândva „Laleaua neagră”, o adevărată istorie ţesută în jurul unui experiment ştiinţific de metişare a unor tulpini de lalele până la obţinerea lalelei negre. Am văzut ieri pe piaţă foarte multe lalele destul de puţin competitive în raport cu garoafele şi cu trandafirii şi brusc mi-am adus aminte că în România un partid de dreapta poartă simbolul stângii iar un partid de stânga şi-a luat carapace de dreapta în aşa fel încât mă gândesc că sigla USL ar putea să impresioneze dacă ar arbora numai doi trandafiri, pentru că la ora actuală mai mulţi activişti pesedişti nu ştiu de ce trebuie să lupte şi pentru colegii lor liberali iar liberalii au început deja să-şi facă bagajul către purtătorii siglei unui singur trandafir. Cu toate acestea nici unul dintre cei trei preşedinţi de partide nu pot să spere la putere fără să se adreseze HUNOR camarazi de altă etnie. Bahto delo delo.

Constantin Bunilă