Sugestia elenă

159

bunila (1)În ultimii şase ani de la celebra lozincă electorală a lui Traian Băsescu: „Să trăiţi bine!”, tot ceea ce s-a întâmplat se poate înregistra într-un carusel de sugestii negative care dezorganizează şi traumatizează naţiunea.

Luni după-amiază, Traian Băsescu, anticipând mişcările de stradă de la Atena, a transmis naţiunii un mesaj exact în ceea ce priveşte situaţia internaţională. Puţini l-au înţeles pe preşedinte, unii chiar l-au condamnat pentru că a fost un mesaj cu ţintă directă destinat mulţimii, care, trebuie să recunoaştem, în marea ei proporţie nu este foarte inteligentă. Mesajul simplu spunea că în 2011 nu vom trăi mai bine decât în 2010, că vor urma disponibilizări în Ministerul Apărării şi Internelor şi în Ministerul Finanţelor. În plus, în ministerele reformate până în prezent vor urma ajustări structurale, adică vor fi daţi în continuare afară destui oameni şi vor fi angajaţi foarte puţini pentru că în multe domenii reforma nu s-a făcut încă. Preşedintele a avut dreptate într-o singură situaţie, aceea a educaţiei, ultimii ani producând şi specialişti pentru domenii care nu mai există.

Preşedintele ştie că românii sunt deprimaţi, au o redusă stimă de sine, se implică afectiv, devin avocaţi în cauze necunoscute lor, dau soluţii utopice, dar n-au curaj să se asocieze la proteste asemenea grecilor, de exemplu.

În Gorj, dacă s-ar face o statistică a săracilor, s-ar putea vedea că ei nu sunt atât de puţini, însă din motive de mândrie, nu-şi declară adevărata situaţie economică, preferând să se închidă în sine şi să sufere. O schimbare rapidă de atitudine se produce atunci când apar abordări agresive din partea celor care constată starea lor. Ei devin atunci uşor influenţabili şi cred în soluţii miraculoase, dar niciodată nu şi-ar mai pune viaţa în pericol pentru o cauză comună, aşa cum s-a întâmplat în 1989. Tocmai de aceea, ei nu sesizează politicienii care nu-i mai reprezintă, nu le cer nimic şi se mulţumesc cu foarte puţin de la societatea căreia i-au slujit cu credinţă aproape toată viaţa. Grecii sunt în stradă pentru constrângeri mult mai mici decât ale românilor şi, pe deasupra sunt şi turbulenţi. Românii nici nu l-au ascultat foarte bine pe preşedinte şi s-au resemnat, acceptând curbele de sacrificiu şi în 2011.

Nimeni n-a crâcnit atunci când au fost afectaţi şi bătrânii şi copiii şi femeile şi bărbaţii, pentru că la noi destinul mioritic este atât de adânc imprimat în conştiinţa neamului, încât în materie de revolte şi proteste pentru drepturi normale suntem repetenţi demult. Tocmai de aceea, parlamentarii dependenţi sau independenţi de partid muncesc o lună de zile, în campania electorală, şi câştigă 48 de luni, pe lângă funcţie şi bani, şi un capital de linişte suficient.

Notă! Poporul trăieşte într-o reverie inimaginabilă. Mitul intangibilităţii conducătorului este prea profund pentru o naţiune care a făcut cunoştinţă cu unşii sau aleşii destul de recent. Faptul că un ales poate mai mult decât un alegător este un viciu al traiectului democratic românesc. Datorită fragilităţii democraţiei, dictatura poate reveni mult mai dur decât înainte de 1989. Până una alta, astăzi se împlinesc 21 de ani de la prima seară de Revoluţie de la Timişoara.

Constantin Bunilă

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here