Sponsori juvenili

192

bunila (1)În peste 30% din familiile tinere, copiii sunt aducători de venit prin alocaţii personale sau de sprijin. Aceste forme de venit, care probabil se vor impozita şi ele, se vor afla în mare pericol atunci când copiii îşi vor dovedi năzdrăvănia în faţa profesorilor impedanţi, tracasaţi şi ei de planul portocaliu de redresare macro-economică a României.

Profesorii se vor întrece în creşterea exigenţei faţă de puştani şi puştoaice, care învăţaţi cu libertăţile cotidiene, vor protesta în modul lor caracteristic şi vor accesa foarte uşor note medii la Purtare.

Este clar ca „bună ziua”, „copil frumos şi babă frumoasă se văd mai rar” în cea de-a şaptea ţară ca mărime demografică a Uniunii Europene.

Bugetul naţional trebuie, însă, peticit şi nepreţuitul nostru preşedinte ne învaţă abia acum, fii ai ploii ce suntem, care este dimensiunea petecului de cârpit pe sacul ce ni se cuvine.

Vorba proverbului: „pune-ţi peticul după cum îţi este sacul”. Ce-i drept, nu-i păcat, mulţi părinţi fără locuri de muncă şi fără venituri puteau folosi alocaţia pentru pâine, bere şi ţigări, pentru că de rechizite şi îmbrăcăminte se puteau ocupa şi oameni importanţi sau cu dare de mână.

Mai este ceva de luat în calcul: pentru banii aceia puţini din alocaţii, copiii meritau toată dragostea părintească şi li se ierta orice năzdrăvănie.

De acum, însă, milităria se va coborî din pod şi biciul Sfântului Nicolae din cui. Avem noi un cui naţional la Sfânt Nicolau Mare şi la acel domn consilier, trecut în anonimat, care l-a stârnit pe actualul preşedinte să mai candideze o dată.

Puşca şi cureaua lată, uite că Opoziţia nu se mai înţelege, şmecheria Voiculescu – Antonescu şi propunerea de fifty – fifty la toate alegerile, făcută juvenilului Ponta, nu-i convine deloc lui taica Iliescu – tatăl tuturor copiilor de stânga şi al Statului Social.

Notă! Statul de pomană din România ne-a adus în stadiul de stat minimal. În statul minimal nu există condiţii bune şi nici viaţă suportabilă pentru popor, ci doar strategii nebune după care cine pleacă ultimul din ţară poate să stingă şi lumina.

Încadrându-ne în categoria vorbitorilor, de bine sau de rău, noi nu putem produce curentul care aduce lumina, ci doar care schimbă, eventual, părerile.

Părerile noastre rămân însă, de cele mai multe ori, simple observaţii pentru că la alegeri poporul face cum îl taie capul, după care se vaietă de prostia sa. De aceea suntem şi trişti şi pesimişti şi fără soartă.

Constantin Bunilă

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here