Să recunoaştem, cinstiţi, că într-o concepţie sobră şi întemeiată ştiinţific locul divinităţii e ca şi inexistent. Dar să nu ne minţim pe noi înşine spunînd că ritualurile ce se săvîrşesc în zilele consacrate unor celebrări religioase nu ne oferă o fărîmă de bucurie, de comuniune, de firească sublimare.
De Paşti, sufletele celor vii se călătoresc pe-o pală de vînt, pe-un parfum de zambilă persăcie, pe-o rază de lumină spre lumea umbrelor unde sufletele celor morţi – esenţe inviolabile – îşi aşteaptă întruchipările cele noi.
Mitul lui Isus Christos a avut una din cele mai largi şi influente circulaţii şi aderenţă extraordinară la oameni. El era reprezentarea aspiraţiilor celor mai trainice şi ardente ale fiinţei. Stranie figură-cheie a religiei creştine, personaj mitologic enigmatic şi paradoxal, socotit om şi divinitate, presupusă personalitate istorică, necertificată însă direct de nici un document autentic, Iisus Hristos este de fapt rezultatul unui proces îndelungat de sincretism complex, absorbind influenţe din tradiţia ebraică, din zoroastrim şi budism, din cultele speciale ale unor secte palestiniene, cărora li s-au adăugat mai multe tradiţii de mitologie folclorică, vehiculate de numeroase interferenţe etnice din Imperiul Roman, crîmpeie de mituri din Asia Mică, prin canale feniciene, frigiene şi greceşti, şi poate cîteva ecouri fragile şi neînţelese de evanghelişti din ceea ce numim mitul paleoastronautic, prezent şi în Vechiul Testament, peste care s-au grefat filosofia gnosticilor şi filosofia stoică.
Astfel el atinge întreg arborele genealogic al omenirii. El este noul Adam. El introduce în circulaţia vieţii omeneşti naturale, firavă şi muritoare, un principiu de regenerare purificatoare, un germene de imortalitate, un raport de comunicare existenţială cu infinitul, adică de transumanare (Ezra Pound).
„Înlăturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi plămădeală nouă, cum şi sînteţi, fără de aluat; căci Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit” (Pavel, I. Corinteni, V,). În această frază ni s-a părut a afla o semnificaţie a zilelor de Paşti: este vorba de o renaştere a tot ce vieţuieşte pe Pămînt, de o reîntemeiere a spiritului tuturor care-l au, desigur, pe baze noi, de fiecare dată, cînd primăvara îşi instituie triumfătoare legile. Corelaţia pe care o fac acum între principiile platformei transmoderne şi religie nu este întîmplătoare. A fi liber cu adevărat înseamnă oare a te supune unor dogme creştine? Aceasta-i întrebarea. A te înregimenta de bună voie şi nesilit de nimeni într-o biserică sau alta nu înseamnă oare a renunţa, inconştient, la propria-ţi libertate ? Ori a fi liber înseamnă a nu ţi se interzice dreptul la credinţă, a ţi se permite aderarea la o religie sau alta?
Poporul român să-şi dea singur răspunsul! În ceea ce-l priveşte pe autorul articolului ele faţa, vă asigur, el participă cu sinceritate la atît de somptuoasele ceremonialuri din noaptea învierii dar, după cum aţi constatat, lucid de faptul că tot acest ritual este doar încă un prilej ca oamenii să mai fie pentru un fragment de timp împreună, ca nemuritori.
Ion Popescu-Brădiceni
Sfintele Paşti la români (compendiu/chestionar) – Datini. Credinţe Obiceiuri. Superstiţii
1. Coptul pascei
2. Când poate femeia să bată bărbatul
3. Ameninţarea grâului cu cuţitul
4. Despre naforă (anafură)
5. Când se seamănă straturile şi florile
6. Cum să ai cânepă frumoasă
7. Despre curăţenia femeii care face pasca
8. Cum se face pasca
9. Simbolul crucii de aluat în mijloc
10. Zicerea punerii în cuptor a pascei
11. Cozonacii, ciurecurele, mazurca, posmagii, lucumurile, bezelele, culucii
12. Norocul celui cu pasca mai frumoasă
13. Din cel dintâi aluat – o pască pentru vaci
14. Păscuţa pentru friguri
15. Simbolul franzelei mici, de mâncat cu cel drag
16. Ce se face cu apa cea dintâi după spălatul mâinilor de aluat rămas după frământarea pascei.
17. Bucăţelele de pâine tăiate şi ulcuţele cu vin
18. Cu pasca la biserică
19. Pasca cu cruce şi cea fără cruce
20. Ce se lasă preotului şi ce se aduce acasă
21. Ce alte produse se mai duc la biserică şi când
22. Leacuri pentru vite, sănătate, farmece
23. Sfinţirea lucrurilor din gospodărie
24. Aruncarea naforii în râu
25. Zicerile ca replică la „Hristos a Înviat” ale vânătorului, pescarului, mulgătoarelor de vaci
26. Împuşcarea cu nafora
27. Cu pasca acasă
28. Ritualul mâncărei pascei (trecerea pragului, închinarea pascei pe masă la icoane şi aplecarea capului de trei ori)
29. Punerea pascei pe cap
30. Punerea piciorului pe topor, ca să nu se prindă nimic de om ca de fier
31. Ieşitul fetei de măritat pe sub pască
32. Punerea pascei pe prag
33. Punerea pascei în mijlocul casei pe topor
34. Punerea pascei pe masă
35. Punerea pascei pe coarne de vită
36. Punerea pascei la găini
37. Cui să-i zici mai întâi „Hristos a Înviat!” (la vite şi la găini)
38. Gustarea hreanului sfinţit
39. Consumarea usturoiului sfinţit
40. Ce fripturi se pregătesc de Paşti
41. Mersul cu pască la rudele mai vârstnice
42. Trei zile de Paşti stă masa întinsă
43. Petrecerile de Paşti
44. Trasul clopotelor ca să crească cânepa
45. „Haideţi la Chipăruş” – jocul înconjurării bisericii de trei ori
46. „Jocul dracilor”
47. Împrumutatul snopului
48. „La turtă dulce”
49. „Scrânciobul”
50. În ziua de Paşti să nu dormi, că e pericol de nenoroc şi sărăcie
51. Despre plouatul fânului
52. Plouatul la prăşitori
53. Să nu dormi în ziua de Paşti că se fac viermi în straturi
54. Tot anul e treaz
55. De dorm femeile, n-au vreme la înălbit pânza
56. Despre asudarea mâinilor
57. Uitatul în cofa cu apă
58. Vinderea de Paşti a copilului
59. Când se dă crucea paştei la vite
60. La ce e bună nafora, pasca sau crucea
62. La e bun ştergarul de pe pască
63. La ce se foloseşte apa de la vase de la Crăciun, sfinţită de Paşti
64. Clocotici sfinţit
65. Îngropatul fărmăturilor de la Paşti
66. Săptămâna luminată
67. „Izvorul Maicei Domnului”
68. De joimărele
69. De Florii, punerea de sălci în gardul de la poartă
70. Punerea gliei de iarbă verde în faţa scării
71. De mucenici, afumatul cu cârpa aprinsă
72. Cumpăratul paştelor de persoanele care au morţi fără lumânare
73. La lăsata secului, strigăturile umoristice
74. Se vine de la biserică cu lumânarea aprinsă
75. Stingerea lumânării într-un castron de făină
76. Oprirea bătutului cu piatră vara cu oul şi paştele
77. Înconjuratul pomului neroditor cu securea şi ameninţarea cu tăiatul
78. Băldăuţul
79. În seara lăsatului Postului de Paşti
80. Turtoaiele de la Leleşti
81. Fetele fac vrăji
82. Lumea curată
83. Buna Vestire (Blagoveştenie)
84. Ziua Cucului şi întâmpinarea cântecului acestuia la Brădiceni
85. Aprinderea focurilor în grădini şi livezi
86. Numărarea ouălor
87. Să nu se ducă în casă flori galbene
88. Când se pun păsările la clocit (Izvorul Tămăduirii)
89. Grâul, ca simbol al reînvierii
90. Semnificaţia colivei
91. Virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi
92. „Prier” umed
93. Negura din aprilie
94. Dacă tună în aprilie
95. Sâmbăta lui Lazăr (Ajunul Floriilor)
96. Cea din urmă duminică din Păresimi (Staurile Florii)
97. „Duminica Stălpărilor” (se duc la biserică ramuri înflorite)
98. Simbolistica salciei şi a ramurilor verzi
99. Dacă fetele dau cu salcie prin păr
100. Busuiocul şi canafurile de la prapuri
101. Turnarea apei rămase la rădăcinile unui păr
102. Nici un bărbat să nu se spele pe cap în ziua de Florii.
103. Încondeierea ouălor pentru Paşti
104. Dezlegarea la peşte
105. Încingerea la mijloc cu salcie
106. Aruncarea mâţişorilor în foc
107. Ruşelile de ouă
108. Moşii de la Joi Mari (un ritual închinat morţilor)
109. Aprinderea aliorului (ramurilor de alun)
110. Dialogul cu morţii în cimitir, la cruce
111. Distribuirea pomenii
112. Funcţia focului
113. Pomenirea morţilor de Bălăneşti.
114. Săptămâna mare sau săptămâna patimilor
115. Dreptul de a pregăti pasca
116. De ce nu se mănâncă oţet şi ulei
117. De ce nu se pun la foc urzici
118. Focul din boji, pentru ca să se încălzească picioarele morţilor
119. Deniile. Primenirea satelor
120. Intratul în biserică cu capul acoperit de o năframă neagră
121. Vinerea Mare (Prohodul)
122. Trecerea pe sub masa plină de flori
123. Vinerea Paştilor (a patimilor)
124. De ce nu seamănă bărbaţii nimic
125. Ferirea de foc, trăznet, boale
127. Ducerea ghioceilor la biserică şi folosirea lor
128. Furatul lumânărilor trecute de tot
129. Ceara din ulcele cu albine
130. Veghea bătrânilor
131. Sfântul Epitaf
132. Noaptea în care morţii aud glasul celor dragi
133. Sâmbăta Paştilor şi Noaptea Învierii
134. Terminarea catrinţelor şi a cămăşilor
135. Spălatul cu apă proaspătă în care au pus un ou roşu şi un bănuţ de argint
136. Pastrama de iepure
137. Să nu-ţi fure diavolul paştile
138. Mâncatul ouălor nesărate
139. Semnificaţia ciocnitului
140. Ouăle roşii de Paşti
141. Îmbrăcarea în alba bisericii
142. „Veniţi de luaţi lumină!”
143. Datul cojilor la pârâu
144. Strachina mare cu apă rece
145. Dusul unora pe la alţii
146. Oul apără gospodăria de duh necurat
147. Îngropatul oului roşu în vie
148. „Norocul copiilor” sau merişorul
149. „Dragostele fetelor”
150. Mângâierea feţei în prima zi de Paşti
151. Cele trei feluri de ciocnit
152. Sprinteni ca peştii
153. Piatra ţinută în mână
154. Cifra 9 şi împlinirea dorinţelor
155. Când se aprinde lumânarea de la Paşti
156. Acoperitul mormintelor cu feţe de masă sau covoare ţesute în casă
157. Deschiderea raiului
158. Cine moare în ziua de Paşti
159. Onoraţi ca busuiocul
160. Scăldatul din Vinerea Patimilor
161. Punerea ouălor prin tufele de flori
162. Oul roşu pus în sân
163. Finii duc plocon la naşi
164. Tăierea moţului
165. Ce face fata care vrea să fie îndrăgită şi curtată de flăcăi în seara de Înviere
166. Florile de Dragoste
167. Alte flori cu care se fac farmece
168. Tortul tors de o fetiţă de şapte ani
169. Lipitul cojilor de ouă pe uşi
170. Sfinţirea apelor
171. De ce nu e bine, de Izvorul Tămăduirii, să arunci apă către uşă.
Documentar întocmit de Ion Popescu-Brădiceni şi Dan Adrian Popescu, 20 februarie – 22 martie 2022
P.S. Aşteptăm răspunsurile pe adresa sau pe emailul Gorjeanului, dar şi pe ion.popescu.bradiceni@gmail.com
