Sărăcia sufocă România!

234
M-am săturat, eu însumi, să critic tot timpul. Şleahta de politicieni din capul s(t)atului este imună la nenumăratele critici ale opoziţiei, iar de cele ale câinilor de pază ai democraţiei – presarii – oricum nu ţin seamă.

Cu ce mă încălzeşte pe mine, cetăţeanul, că unul bate câmpii tot timpul şi ne dă speranţe de doi lei. Cum că va fi bine şi la vară cald. Aşa cum îl învaţă stăpânii lui – că are mai mulţi! – cel din Dealul Cotrocenilor, de la FMI, de la Banca Mondială ori de la Uniunea Europeană. Emil Boc se cheamă insul. Zice el că nu se micşorează pensiile, vedea-l-aş pensionar. Cât mai curând sau după ce modifică legea pensiilor. De pensiile cele nesimţite nu ne scapă. Minte cu neruşinare. Din moment ce toate se scumpesc, curentul, taxele şi impozitele, combustibilii şi, automat, în avalanşă, cresc preţurile! Poate să rămână pensia oricât de nemicşorată, dacă scade puterea de cumpărare e clar că omul de rând, pensionarul mănâncă mai puţin, nu-şi mai schimbă hainele cu anii şi nu-i mai rămâne nimic de medicamentele de negăsit ori prea scumpe pentru buzunarul lui. De concedii şi vacanţe nici nu mai încape vorbă!
Ca praf în ochi, exact când ar fi cazul să se mai schimbe justiţiarii din subordinea nemăritatei Laura Codruţa Koveşi, apar şi cazurile de mafioţi cercetaţi şi arestaţi. Care-au mai fost cercetaţi şi arestaţi, precum Băhăianu, făcut scăpat de judecători de vreo câteva ori. A omorât şi el acolo patru oameni, zece sau câţi s-or mai descoperi. Numai că dacă îl ţineau în arest n-ar mai fi omorât pe nimeni. Mafioţii de teapa lui Băhăian sau Corduneanu sfârşesc sau vor sfârşi la puşcărie. Dar pe mafioţii politici cine-i arestează? Mor zilnic în spitalele mizerabile, neîncălzite, fără sânge şi fără medicamente zeci şi sute de oameni care-ar mai fi trăit. Dacă nu mureau! De mafioţii politici cine ne mai scapă? Că votul şi democraţia sunt cele mai ale naibii dictaturi.
M-am săturat să-i tot ascult pe marii mahări de la PD-L că va fi bine. Sau puţin mai rău, spre a ne fi mai bine mai târziu. În viaţa de apoi, probabil. Că acum le este bine doar lor! Şi la Bucureşti şi în toată ţara! Numai dacă ar fi să cităm câteva cifre din raportul studiului Eurostat, la sfârşitul anului 2008, România se situa pe penultimul loc într-un clasament al sărăciei din ţările Uniunii Europene. Aproape un sfert din populaţia României (23%) risca să treacă sub pragul sărăciei. Ne urma o singură ţară în acest sinistru clasament – Letonia(26%). Ca să ne zgâriem pe ochi, în clasamentul Eurostat citat, statele membre cu cele mai mici rate ale sărăciei au fost Cehia(9%), Olanda şi Slovacia(câte 11%, fiecare). Iar rata medie a sărăciei, dacă putem să-i spuneam aşa, printre ţările membre ale Uniunii Europene se cifra, la nivelul UE, în anul de graţie 2008, la 17%. Atâţia erau afectaţi de lipsurile materiale.
La noi, ca la nimeni. Alte ţări din Uniunea Europeană au luat măsuri pentru ieşirea din criza economică. Prostia Guvernului Boc 1, veşnica harţă dintre PD-L şi PSD nu au luat asemenea măsuri. Poate doar nişte banale paleative. Se înţelege că situaţia pe anul 2009 este cu mult mai gravă şi dacă în anul 2010 nu vor ieşi din recesiune ţările ce au luat măsurile ce se impuneau României îi va fi şi mai greu!
Ne este şi ruşine să tot spunem că şomajul a crescut în anul 2009, iar în 2010 va fi cu mult mai mare. Şi aşa el este altul decât acela trâmbiţat de mafioţii aflaţi la putere. Nişte mafioţi cu mult mai periculoşi decât Băhăian şi Corduneanu, Jenică Boerică craioveanul ori mai ştiu eu cine.
*
Aflu că în satul Brădiceni, din comuna Peştişani, există un ţăran mai altfel decât alţii. Se cheamă Gheorghe Cartianu, cu vârsta în jur de 30 de ani. N-a plecat din satul lui la muncă în Spania ori în Italia şi se încăpăţânează să muncească pământul.
Am băut o cafea cu el, iar Gigi Cartianu doar un suc. E neam cu Grigore Cartianu, redactorul şef de la „Adervărul”. Despre Grig are numai cuvinte de laudă: „S-a descurcat singur în viaţă. A răzbit numai pe capul lui. La fel ca şi frate’su din Anglia. Nu i-a ajutat nimeni.”
Să se ocupe de albine încă nu s-a gândit, dar i-ar surâde. Va mai vedea el. “Creşterea albinelor aduce câştiguri pe piaţa europeană, îmi zice el. Sper să mă descurc şi eu, la mine acasă, tot bine. Ca şi verii mei”, a mai adăugat el.
Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here