Marele (dez)interes al preşedintelui Traian Băsescu în a desemna prim ministru pe acela care se află şi acum ca interimar al acestui post important pentru România a creat rumoare. Să ai curajul să ieşi la rampă cu Emil Boc, premierul demis de Moţiunea de cenzură, arată că sloganul candidatului susţinut de
PD-L, „Luptă pentru tine” se referă, mai nou, ca şi mai vechiul „Să trăiţi bine!” doar la preşedinte şi liderii democrat-liberali. Pe care nu-i mai clinteşte nimeni din fruntea bucatelor, atâta timp cât parlamentarii partidelor de opoziţie sunt cumpăraţi la bucată, deocamdată, iar în perioada următoare en-gros. Cum, necum o majoritate a viitorului Guvern Boc 3 se făcu, iar de soarta ţărişoarei nu mai are cine se-ngriji.
În ultima vreme, România a avut cam un premier desemnat în fiecare lună şi toţi sub mantaua de vreme extrem de rea democrat-liberală. Sigur, se cerea rezolvată odată şi odată criza guvernamentală, o criză politică, în fapt, dar cu criza economică ce ne facem? A-l desemna tot pe Emil Boc, numai din pricină că este preşedintele PD-L şi, mai ales, pentru că este cel mai docil dintre colaboratorii preşedintelui Traian Băsescu este o mare prostie. Mimarea consultărilor cu partidele parlamentare era previzibilă. Până la urmă, cel ce se crede Zeus a făcut tot ce-a vrut muşchii lui de Superman. Dar preşedintele Traian Băsescu a mai avut curajul, dacă nu cumva relatarea Mediafax este eronată, să afirme că l-a „desemnat pe Emil Boc pentru funcţia de premier la propunerea social-democraţilor”! Iar Emil Boc se remarcase ca lipsit de vlagă, guvernarea lui oferind dezamăgiri multe şi împliniri mărunte. Iar la capitolul măsuri anti-criză n-a făcut mai nimic.
Chiar şi înaintea consultărilor ţinute de ochii lumii, Mircea Geoană, preşedintele PSD, susţinea că „PSD exclude ideea unui premier democrat-liberal”. Spre a vă convinge de eroarea preşedintelui Traian Băsescu şi a Mediafax în susţinerea inepţiei cu „propunerea social-democrată”, să-l mai cităm pe Mircea Geoană şi cu o declaraţie susţinută după previzibila numire ori (re)desemnare a lui Emil Boc drept prim ministru: „Este o alegere nefericită, care demonstrează că şi al doilea mandat al lui Traian Băsescu va fi la fel de dezastruos ca şi primul, dacă nu chiar mai rău. Prin această numire, Băsescu a ratat o şansă istorică, de reconciliere naţională”.
Fosta alianţă PSD-PC – PNL – UDMR şi minorităţile naţionale se destrămase, prin succesul cumpărării încrederii pedeliste a colaborării cu toate minorităţile ademenite cu promise posturi călduţe şi, desigur, bănoase în guvern şi în administraţia publică. Spre lauda lui, Crin Antonescu, preşedintele PNL a rezistat eroic la propunerea de colaborare cu PD-L. Nu pricepem de ce admirabilul politician Crin Antonescu a marşat la acceptarea unei funcţii de premier, aşa cum l-ar fi dorit Mircea Geoană şi cum se putea bănui uşor că nu-i posibil. Guvern de uniune naţională ar fi fost de preferat, cu susţinerea tuturor partidelor, dar nu unul politic, ci de tehnocraţi. Din păcate, reconcilierea naţională recomandată şi de ambasadorul SUA la Bucureşti dar şi de Barroso, din partea Uniunii Europene nu este posibilă! Zeus nu vrea aşa ceva, fiindu-le prea îndatorat celor de la PD-L, ori altora care i-au susţinut campania electorală.
Noul-vechiul prim ministru desemnat, Emil Boc, este un demagog perfect. N-a uitat să pomenească printre priorităţile guvernului său stabilitatea şi bugetul cu care ne ameninţă cam demult. A luat-o de la zero cu Legea responsabilităţii fiscale, Legea sistemului unitar de pensii şi continuarea procesului de modernizare a statului. Bun vorbitor, ba chiar ameţitor, mai zicea după desemnare: „Cred în solidaritatea noastră cu cei care o duc mai greu, cu cei care în vremurile acestea dificile au probleme.” Vorbe goale de conţinut, fără fapte, iar şomajul este în creştere.
Despre relansarea economică s-au spus multe şi la începutul guvernării prime, dar nu s-a făcut chiar nimic. În tot anul 2009 s-a stat cu mâna întinsă la FMI, Banca Mondială şi Uniunea Europeană. Graba cu care se va încropi acest Guvern Boc 3 şi programul de guvernare dă de înţeles că prima grijă va fi îndeplinirea condiţiilor din acordul cu FMI. Spre a primi cât mai curând, nu mai devreme de 17 februarie 2010, a celei de-a treia tranşe din împrumut, cifrată la 1,5 miliarde euro. Iar cea de-a patra tranşă, de aproximativ 820 de milioane euro va sosi, probabil, prin luna martie. Ce vom face apoi? Dumnezeu cu marea lui milă. Că, deocamdată, Guvernul Boc 3 nu oferă vreo soluţie. Iar anul 2010 aste unul cumplit de greu, în care România va trebui să ramburseze 12 miliarde de euro din împrumuturile contractate anterior. Că pe acela de aproape 20 de miliarde, luat de la FMI, BM şi UE, vor fi obligate să le returneze viitoarele trei-patru generaţii de români! Când noi, Băsescu şi Boc vom fi demult oale şi ulcele!
Ion Predoşanu
