Referendumul – un nou 22 decembrie ‘89? – Mai puţină politichie, mai multă economie!

166

Într-o zi încărcată şi caniculară, precum cea de ieri, ne-am pus mari speranţe. Fiecare cetăţean al României avea dreptul să-şi manifeste, prin vot, aplicând ştampila pe DA sau pe NU, dorinţa de a continua alături de sau sub Traian Băsescu.

Până mai ieri, Traian Băsescu era un preşedinte suspendat, fost preşedinte-jucător şi, oricum, unul dintre cei care nu recunoşteau în ruptul capului că ar fi un dictator. Cu toate că i se găsiseră asemănări nu numai cu Nicolae Ceauşescu, dar şi cu Carol al II-lea. Avându-se în vedere apetitul celor doi… pentru Elene. Unul cu Elena Lupescu, altul pentru Elena Udrea.
De dimineaţă, preşedintele interimar, Crin Antonescu, şi primul ministru, Victor Ponta, au participat la ceremonia oficială de Ziua Imnului Naţional. Cei doi au mai şi votat. N-i vorbă, suspendatul preşedinte nu fusese zărit pe acolo, dar nici pe la vreo secţie de votare. Se sechestrase, cu de la sine putere, în sediul PDL. Probabil, pe la singurii care-i mai zic : „Să trăiţi Şefu’!”
Şi fără el şi cu boicotul pe care l-a impus portocaliilor, până pe la orele 10, se înregistrase cea mai mare prezenţă la vot din ultimii zece ani. Semn clar că lumea s-a săturat de scandalurile iscate şi întreţinute permanent de şeful camarilei portocalii, dacă nu cumva şi al marii corupţii din ultimii opt ani! Până pe la orele 14, prezenţa la urne era bună şi se preconizau existenţa şanselor de a se obţine numărul cheie impus de CCR – acela de 9.154.307 ca prezenţă absolut necesară pentru validarea referendumului.
Să dea bunul Dumnezeu ca această participare impusă abuziv de CCR, şi în contra prevederilor Comisiei de la Veneţia, valabile în toate ţările membre ale Uniunii Europene, să se fi obţinut. Cât priveşte opţiunile de vot, sunt clare cele de la ora 10:00: 89% pentru DA şi numai 6% cu ştampila pusă pe NU!
Sigur, până la ora 23:00 mai este mult. Şi orice este posibil. Dar vorba votantului Sorin Oprescu, Primarul general al Bucureştilor. „Odată şi-odată trebuie să se aleagă apele!”
Şi dacă suspendatul preşedinte Traian Băsescu şi-a mâncat amarul prin sediul PDL din Bucureşti, ei bine – deşi nu prea este de bine, ci de rău – prin Transilvania şi pe la Balvanyoş şi Tuşnad îşi face de cap cetăţeanul maghiar şi iredentist Viktor Orban, premierul Ungariei, – ce se plimbă în teritoriile de peste Carpaţi ca Vodă prin lobodă! – care-i făcea campanie prietenului său de palincă şi Johny Walker îndemnând la boicot.
Tot ieri, 29 iulie, s-au mai sărbătorit 100 de ani de la naşterea lui Nicolae Steihardt, Monahul de la Rohia, dispărut în 1989. Cel trecut la ortodoxism şi care-a spus la botez: „Mă nasc din nou, din apă viermănoasă şi din duh rapid”. Preşedintele suspendat are o religie necunoscută ori poate fi chiar ateu. Unde nu avem norocul ca pe la miezul nopţii trecute să se fi afirmat – în urma evaluării rezultatelor referendumului – că Dumnezeu şi-a întors iarăşi faţa spre România şi am scăpat de ultimul preşedinte comunist aflat la cârma unui stat membru al Uniunii Europene. Iar 29 iulie 2012 să fie comparabilă cu ziua de 22 Decembrie ‘89!
Am scris, cele de mai sus, ieri pe zi. Şi am obiceiul să visez şi cu ochii deschişi! Să scăpăm de scandalurile din politichie, iar România Cabinetului Ponta să se poată ocupa şi numai de economie.
Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here