(Re)deschiderea fabricilor de şomeri

310

foto predo 2Într-o toamnă sumbră şi ca vreme, dar mai ales ca realitate cruntă din punct de vedere social-economic şi politic, s-au redeschis cursurile universitare. Departe de noi gândul de a nu le dori zecilor de mii de învăţăcei din aulele şi bibliotecile universitare ale României succesul de care au nevoie.

Din păcate, prea multele gafe ori bâlbe ale mai tuturor guvernelor postdecembriste ne îndeamnă să fim sceptici privind viitorul tinerilor talentaţi ce-şi rod coatele pe băncile prea multelor universităţi româneşti. Indiferent că acestea sunt particulare sau de stat, lipsa oricărei perspective de mai bine pentru România, inexistenţa unei Legi a educaţiei şi a unui plan referitor la nevoia de specialişti face ca spectrul unor şomeri cu diplome universitare să le întunece viitorul.

Ne-am fi dorit să preamărim meritele universităţilor de stat, printre ele şi ale Universităţii „C. Brâncuşi” din Târgu-Jiu. Ori clasarea acesteia în coada suratelor ei ne duce cu gândul la prea desele vorbe spuse pe la colţuri despre unele afaceri de familie ce urcă până sus, la cârma UCB, apoi de slabele performanţe ce atârnă greu şi-o păstrează în subsolul clasamentelor universităţilor româneşti nu sunt nici ele de neglijat.

Dar a da vina doar pe UCB ar fi o mare eroare. Mai zilele trecute am întâlnit un personaj admirabil, cu diplomă muncită şi obţinută în centrul universitar Bucureşti, de loc din Sohodol, sat aparţinător oraşului Tismana. Ei bine, bărbatul acesta, cu familie şi copii, îşi duce existenţa onest şi demn, ca şofer pe o maşină ce transportă pâine, aparţinând companiei SUCCES. Iar exemplul nu este singular, din moment ce o târgujiancă are sau mai exact ar trebui să aibă diploma de medic, ca absolventă a unei facultăţi a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Numai că gorjeanca Claudia Elena O. n-a reuşit să-i obţină diploma de medic, pe motive de necunoaştere a limbii maghiare. Pur şi simplu, în statul numit România, secretara Facultăţii de medicină din Cluj i-a oferit o adeverinţă în limba maghiară, deşi după ştiinţa noastră, limba maghiară nu este limbă oficială prin ţara noastră. Decanul facultăţii, un oarecare profesor univ.dr. Fodor, i se adresa în aceeaşi limbă şi pentru o Diplomă în limba română i se recomanda pe atunci tinerei Claudia elena O. să revină peste o săptămână. Scârbită, absolventa ce n-a izbutit să-şi obţină Diploma pentru care trudise cinci ani s-a înscris la o facultate din Gorj a UCB, adică a preferat tot una de stat. I-a fost studentă poetului conf. univ. dr. Ion Popescu-Brădiceni, iar acum munceşte prin Austria. Acasă, în Gorj sau în România, tot nu şi-a găsit vreo slujbă.

Ce vreau să spun? Lipsa oricărei strategii economice a guvernelor de până acum culminând cu derapajele grave ale Guvernelor portocalii Boc 1-5, aberaţiile ministrului Educaţiei, Daniel Funeriu, şi faptul că gestaţia unei legi în domeniu întârzie sunt erori strigătoare la ceruri. Aşa cum anormalul preşedinte Traian Băsescu îi îndeamnă pe români să plece în străinătate în căutarea unui loc de muncă este un adevăr trist şi cumplit. Practic, diplomaţii universităţilor româneşti – de stat ori private – R sunt viitorii şomeri ai ţării ori mâna de lucru ieftină a străinătăţilor.

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here