.jpg)
În fiecare localitate există componente ale puterii, unele executive reprezentate de primar şi viceprimar şi altele legislative reprezentate de consiliile locale. Reputaţia acestor forme de conducere este compusă din ansamblul calităţilor umane ale tuturor componenţilor.
Puterea ca orice putere are două momente în decursul unui mandat de 4 ani total diferite. La început de mandat promite să repare toate erorile puterii de dinainte, iar la sfârşit de mandat după ce s-a dedat la fel şi fel de jocuri şi complicaţii, după ce a gustat din butoaiele cu miere începe să se teamă că îşi poate pierde privilegiile, mai ales că dreptul la candidatură este liber şi printe candidaţi se por regăsi şi oameni puternici. Colectivităţile sunt de regulă extrem de suspicioase şi atente la fiecare gafă a puterii, iar dacă aceste gafe sunt exploatate de contracandidaţi şi scoase la iveală este mare supărare pentru cei vizaţi. Calităţile individuale ale conducătorului pot creşte sau micşora reputaţia puterii şi cel mai dur exemplu s-a consumat în faţa noastră chiar pe pielea preşedintelui României, care a ajuns în cea mai scurtă vreme dintr-un personaj adulat de mulţime într-unul foarte criticat. Cu toate astea Traian Băsescu nu s-a supărat pe popor şi nici n-o va face până la sfârşitul mandatului. În schimb puterea judeţeană şi cea locală în loc să corecteze imaginea şi să-şi îndrepte greşelile se supără ca Vodă pe sat. Reputaţia se întemeiază pe calităţi vizibile, pe fapte, pe generozitate, pe curaj, pe performanţe deosebite într-o unitate de timp întinsă pe 4 ani. În tot acest interval actele oamenilor puterii locale se află sub lupa contracandidaţilor şi a alegătorilor. De aceea primarii şi consilierii locali care în majoritatea cazurilor sunt oameni obişnuiţi n-au dreptul să se creadă de neînlocuit şi nici nu pot bara drumul altora către putere mai ales că aceasta se câstigă prin alegeri. Aria susţinătorilor oricărei puteri este condiţionată de echidistanţa componenţilor ei. Dacă puterea a făcut concesii unui anumit grup ea a produs deja discriminări şi din această cauză există susţinători care schimbă macazul. Fiecare om în parte are dreptul la propria imagine, iar atunci când puterii i se crează imagine falsă putem vorbi de cultul personalităţii, de manipulare şi de alte treburi ciudate în urma cărora alegătorii pot fi duşi în eroare. Conservarea puterii este o mare greşeală. Dar cum în România nu există limitarea numărului de mandate, schimbarea puterilor rămâne apanajul mulţimilor. Începând din această toamnă mulţimile electorale se află în mişcare şi sunt supuse zilnic unui bombardament cu soluţii valabile sau nevalabile. În mulţimile în mişcare savantul şi imbecilul au statut egal, dar mulţimile nu au capacitatea de a alege ce trebuie. Pot alege şi la plesneală, iar după aceea în funcţie de actele puterii se pot considera mulţumite sau nu.
Constantin Bunilă
