Încă există destule nemulţumiri ale cetăţenilor privind guvernarea, în condiţiile unei crize economice reale în Europa şi care ne afectează. Normal, votanţii anti-Băsescu se văd şi ei trădaţi. Iar unele proteste au apărut. Firma rusească ce deţinea mai multe oţelării le-a vândut, iar salariile compensatorii întârzie. Ceea ce nu este o vină a Guvernului. Cât priveşte OLTCHIM-ul, şi aici s-au făcut eforturi de repornire. Insuficiente, ce-i drept, dar ministrul Economiei Varujan Vosganian afirmă existenţa unor importante firme interesate de privatizare. Cu dificultăţi, totuşi, la nivel guvernamental se încearcă repornirea căruţei împotmolite mai anii trecuţi.
Face impresie şi menţine primele pagini ale jurnalelor, gazetelor ori emisiunilor de ştiri sau comentarii la iminenta ratare a intrării României în zona Scheengen. Un eşec anunţat din moment ce principalele atacuri şi vinovăţii sunt din interior. Şi aici are perfectă dreptate premierul Victor Ponta când spune că „Unii dau găuri la barcă şi apoi se bucură că ne scufundăm.”
S-a antepronunţat, în privinţa intrării în Schengen, exact cine nu trebuia – Traian Băsescu. Nu cumva inamicul principal al României nu este Germania, ci un preşedinte de ţară membră a Uniunii Europene trăitor tocmai pe meleagurile noastre? Cel care şi-a pus totdeauna obiective „măreţe” şi n-a rezolvat nimic, în afara unor interese personale?
A pornit în campanii electorale prezidenţiale mincinoase la lupta pentru stârpirea corupţiei. Pe care-a perfecţionat-o! A mai promis scăparea României de monitorizarea pe Justiţie. Cu miniştrii lui Monica Macovei – o viperă ce muşcă acum din ţara ce-a trimis-o la Bruxelles, apoi cu Cătălin Predoiu, lăudat că ar avea relaţii la Bruxelles. Când, de fapt, omul avea doar o relaţie de rudenie cu Elena Udrea, fiindu-i văr primar. Cetăţeanul Traian Băsescu ne-a minţit de atâtea ori încât nici nu le mai ştim numărul. Ba chiar şi el se amuză de afirmaţia „Demisionez în cinci minute”. Acum vrea să revină în politică, după 2014. Dar când a plecat? N-a fost niciodată un preşedinte imparţial, ci conducătorul de fapt şi de drept al PDL. Chiar şi acum s-a amestecat în alegerea liderului PDL, făcându-i campanie electorală pupilei sale – Blonda lui Băsescu, focoasa Elena Udrea. O calamitate ca politician, cu moto în limba latină pe Bloog-ul său şi afirmaţii aiuritoare. Cică ar vrea să readucă partidul, PDL-ul adică, la performanţele din 2000, 2004. Vreme în care partidul era de stânga, membru al Partidului Socialist European şi cu 7% în sondaje!!!
Hă-hă-itul din Dealul Cotrocenilor a dat un interviu unui ziar austriac Kurier. În care spune numai generalităţi şi se laudă. Cu ambiţiile sale mari. Ar mai dori, ca politician, să mai îndeplinească trei obiective: noua Lege a Sănătăţii; restructurarea unităţilor administrative; modificarea Constituţiei. Toate acestea sunt în realitate intenţiile unui guvern responsabil. Cu riscul de a repeta un cuvânt, reproducem din interviul publicat de Kurier o frază care cu siguranţă vă va face să vă pufnească râsul: „Nu vorbesc în calitate de politician, ci de preşedinte responsabil!” Comentariile le puteţi face singuri.
Ion Predoşanu
